Ca să revin şi să termin ideea începută în postarea de ieri: ce'am văzut aseară la Stuttgart seamănă puţin cu o melodie de'a lui Alexandru Andrieş. În La Rovine, povestea se învârte în jurul tuturor scuzelor posibile. Avem scuze dar faptele rămân.
Ei, 0-0 rămâne la dosar, cine'o să'şi mai amintească peste 20 de ani despre zgârcenia lui Marian Iancu sau toate neghiobiile posibile sau...
Aşa.
Încerc să plec, dimineaţa, cât mai aproape de fix sau şi jumătate de acasă, ca să prind avertismentele din trafic. Ceva ambuteiaje sau chiar blocaje se anunţă de fiecare dată, pe traseu, dar parcă le suporţi mai uşor dacă afli de ele înainte.
Unul dintre locurile clasice este, pe A3, între două dintre multele intrări în Köln. A3 este autostrada aceea pe care te sui la Amsterdam şi, dacă n'ai altă treabă, mai cobori la Szeged.
În locul despre care vorbeam, din marginea estică a Kölnului, A3 are o lungă porţiune şase benzi pe sens. Şi, cu toate astea, cel puţin pe două tronsoane orare - dimineaţa şi la plecarea de la serviciu - traficul se împotmoleşte în ambele direcţii. Se intră şi se iese la greu din Köln. În plus, se mai lucrează. Se extinde, se construieşte un pod de cale ferată - iar la podul cu pricina, porţiunea în lucru este acoperită de un imens cort, care avansează odată cu lucrările.
N-am văzut pe nimeni ocolind îngrămădeala de pe şosea pe banda exterioară, cea de avarie - deşi pe acolo se ajunge şi la aeroport şi cu siguranţă pe unii îi fierbe scurgerea timpului. Şi nici n'am văzut pe nimeni crizându'se.
Drept e că nu de puţine ori te trezeşti că ambuteiajul se relaxează brusc fără să fie nici ieşiri/intrări pe autostradă, nici accidente, nici şantiere. Şi n'ai să afli niciodată de ce au încremenit zeci de minute patru kilometri de maşini pe două-trei-pân'la-şase rânduri.
"Bine că există A3", îmi comentează Sprâncenatu'.
"Stai liniştit că au şi A560!", i'am răspuns. "E ca DN1 doar ceva mai lat, spart pe mijloc de parapeţi despărţitori, nu trece prin localităţi şi, cu excepţia unor porţiuni care trec pe marghinea sau chiar deasupra unor cartiere din Köln sau Bonn şi unde pe motiv de protecţie fonică ai limitare la 120, poţi goni cât te ţine maşina."
Puteţi râde cât vreţi de brandul naţional - da' Ionică nu se face de ruşine. Şi nici nu am văzut vreodată vreun neamţ cu maşină adevărată isterizându'se că l'a depăşit un Logan.
Ei, 0-0 rămâne la dosar, cine'o să'şi mai amintească peste 20 de ani despre zgârcenia lui Marian Iancu sau toate neghiobiile posibile sau...
Aşa.
Încerc să plec, dimineaţa, cât mai aproape de fix sau şi jumătate de acasă, ca să prind avertismentele din trafic. Ceva ambuteiaje sau chiar blocaje se anunţă de fiecare dată, pe traseu, dar parcă le suporţi mai uşor dacă afli de ele înainte.
Unul dintre locurile clasice este, pe A3, între două dintre multele intrări în Köln. A3 este autostrada aceea pe care te sui la Amsterdam şi, dacă n'ai altă treabă, mai cobori la Szeged.
În locul despre care vorbeam, din marginea estică a Kölnului, A3 are o lungă porţiune şase benzi pe sens. Şi, cu toate astea, cel puţin pe două tronsoane orare - dimineaţa şi la plecarea de la serviciu - traficul se împotmoleşte în ambele direcţii. Se intră şi se iese la greu din Köln. În plus, se mai lucrează. Se extinde, se construieşte un pod de cale ferată - iar la podul cu pricina, porţiunea în lucru este acoperită de un imens cort, care avansează odată cu lucrările.
N-am văzut pe nimeni ocolind îngrămădeala de pe şosea pe banda exterioară, cea de avarie - deşi pe acolo se ajunge şi la aeroport şi cu siguranţă pe unii îi fierbe scurgerea timpului. Şi nici n'am văzut pe nimeni crizându'se.
Drept e că nu de puţine ori te trezeşti că ambuteiajul se relaxează brusc fără să fie nici ieşiri/intrări pe autostradă, nici accidente, nici şantiere. Şi n'ai să afli niciodată de ce au încremenit zeci de minute patru kilometri de maşini pe două-trei-pân'la-şase rânduri.
"Bine că există A3", îmi comentează Sprâncenatu'.
"Stai liniştit că au şi A560!", i'am răspuns. "E ca DN1 doar ceva mai lat, spart pe mijloc de parapeţi despărţitori, nu trece prin localităţi şi, cu excepţia unor porţiuni care trec pe marghinea sau chiar deasupra unor cartiere din Köln sau Bonn şi unde pe motiv de protecţie fonică ai limitare la 120, poţi goni cât te ţine maşina."
Puteţi râde cât vreţi de brandul naţional - da' Ionică nu se face de ruşine. Şi nici nu am văzut vreodată vreun neamţ cu maşină adevărată isterizându'se că l'a depăşit un Logan.
Acuma, incepi si tu, nu-i de-ajuns ca se apuca Madonna sa ne dea lectii. :)
RăspundețiȘtergere