Pagini

luni, 25 iulie 2016

Terapie anti-clișeu. Știrile lor de la ora 5.


ȘOC! ȘI GROAZĂ!

Un musulman de 21 de ani a intrat cu mașina BMW pe care o conducea într-un alt bărbat în vârstă de 21 de ani pe trotuarul unei străzi din orașul german Reutlingen.

duminică, 24 iulie 2016

Noi le-am spus, dar ei „Batman! Batman!”


Păi nu suntem noi, românii, ăi mai ai naibii dă dăștepți din lumea asta mare sub soare? Și, vezi bine, le știm pe toate, de departe le știm, mai ales că am și fost acolo, la ei, am fost două zile la Paris - și la Amsterdam alte două zile, nu ne mint ei așa ușor pe noi care, să fie clar, i-am învățat, am văzut noi cum e viața aia la ei, ne-am plimbat între aeroport și hotel și ne-am dat cu vaporetto pe Canal Grande, lasă, băi, putrezilor și decadenților de occidentali, nu ne fraieriți voi!

sâmbătă, 23 iulie 2016

duminică, 17 iulie 2016

Turcia. Butonul meu de panică.


„Nu mergem mult și vedem drumul baricadat cu mașini agricole. Hai, că asta-i bună! (...) Ne-am întors la pensiune. Proprietarul ne-a informat că civilii nu vor să lase să treacă armata”.
Toată aventura pe care a trăit-o de vineri seară până sâmbătă la prânz familia Cristinei e aici.

joi, 14 iulie 2016

Patruzecișiopt de ore în România


Bat la ușa head-hunterilor și întreb de un guru din zonă.
"Toxic, fost securist, manipulator", mi se răspunde. "Partea trista este ca in piata nu prea sunt head hunteri seriosi. Dar daca spui ca astia sunt impostori, nu o sa-ti sara doar ei, ci si necuratii din corporatii; si sa te tii de pruri atunci. E un lant trofic."

luni, 4 iulie 2016

sâmbătă, 2 iulie 2016

Brexitul nostru cel de toate zilele

În Greenwich, la supermarketul din gară, stăm la coadă cu două peturi de răcoritoare. Coada mișcă greu dar nimeni nu se bagă în față. Și nimeni nu se duce la casele automate. Nu știu dacă, la fel ca noi, n-au habar de existența lor sau, poate, nu se pricep să le folosească. Sau le e teamă. Sau, pur și simplu, refuză să o facă, pentru că acele aparate fără casier(iță) le-au luat locurile de muncă unor oameni. Așa cum, la un moment dat, supermarketul a luat locul unor magazine mici, de cartier, care hrăneau mai multe familii de mici întreprinzători.


duminică, 22 mai 2016

Cei mai frumoși ani sunt alb-violeți

O poveste care începe simplu, românește.
Un oraș condus de o administrație delăsătoare, neimplicată în viața burgului, neinteresată de oamenii orașului, purtându-și cu fudulie nealinierea ca singură virtute ca și când a fi altfel e suficient ca praful să nu se aștearnă și mațele să nu chiorăie.
Ca și cum simplul frecuș de câteva nume aproape sfinte te absolvă de păcate și te ferește de tentații.
Timișoara, anii '90, anii 2000 și puțin mai încoace.


marți, 15 decembrie 2015

Pâinea. Noapte de decembrie. Reloaded again.


(Cum am ratat şansa de a deveni erou)
Luaţi de aici, măi, copii. E pâine de la Timişoara, îmi zice şi întinde spre mine o mână îngheţată, nici murdară, nici curată, muncită şi fermă. Şi, totuşi, era ceva cald în mâna lui. Nu, nu pâinea.
Îl priveam în ochi. Părea să fi văzut ceva ireal. Părea să fi văzut o lumină. Părea chiar el o lumină în noaptea gării. Un nod îngheţat de cale ferată. Şi, din trenul cufundat în beznă, ruginit şi cu geamuri murdare, multe, foarte multe perechi înghesuite de ochi nu urmăreau mica forfotă curioasă. Am fi vrut să ştim mai multe. Am fi vrut să ne dezlege un mister pe care'l purtam în geamantanele grele în care înghesuiserăm la repezeală cam tot ce trebuia dus acasă. Au venit peste noi şi ne'au expediat cu câteva zile mai devreme. Căminul trebuia să se închidă, şcoala se întrerupea. Fără nici o altă explicaţie. De parcă ţi'ar mai fi trebuit alte explicaţii după ce ai văzut străzile pe care patrulau, din sută în sută de metri, miliţieni, civili şi mineri scoşi din şut şi convocaţi la gărzi patriotice. Ştiau chiar ei că patrulează de pomană. Ştiau bine, acei civili din fiecare patrulă, că un ordin avea să vină cât de curând şi nu, nu va fi ordinul aşteptat.

marți, 13 octombrie 2015

Erdogan, asul din mâneca lui Putin



Ciudat de repede a fost curățată Ankara de urmele atentatului de sâmbătă. În generozitatea lor, autoritățile au lăsat pe totuar câțiva trandafiri. Erdogan a decretat trei zile de doliu național, a propus doi vinovați inexistenți și vrea să se întoarcă la treabă. C-așa merg lucrurile.