"Dacă eşti un hoţ mic, tot hoţ eşti"

Stăteam de vorbă, acum șapte ani (4 februarie 2011), cu un europarlamentar olandez, la scurt timp după ce Olanda s-a pronunțat oficial penru neincluderea României în spaţiul Schengen - Daniel van den Stoep, membru olandez al Parlamentului European în grupul neafiliaţilor din partea Partidului pentru Libertate.

Ce ştiţi, de fapt, despre România?

Ştiu, întâi de toate, că n-ar fi trebuit să devină niciodată membră a Uniunii Europene. Este punctul de vedere al partidului meu şi aşa va rămâne, pentru că România - dar acelaşi lucru pot să îl spun despre Bulgaria - nu era pregătită. Şi credem că nici nu vor fi vreodată pregătite. Elita din România este foarte coruptă. Am văzut-o chiar recent, când 181 de responsabili au răspuns favorabil unui sms în care li s-a propus să se lase corupţi. În plus, citind periodic indexul corupţiei, găsim România foarte jos, chiar mai jos decât Cuba, o ţară care, ştim bine, este extrem de coruptă...

Cuba, totuşi, nu este un exemplu relevant, pentru că se operează cu puţine informaţii şi acelea sunt filtrate de sistem.

Aşa e - dar, ştiţi bine, într-un regim comunist poţi cumpăra orice, dacă oferi un preţ corect. Aşa merg lucrurile şi în România. Nu condamn populaţia, nu condamn cizmarul sau brutarul sau vânzătorul de legume, care îşi fac treaba lor. Mă refer la îmbogăţirea liderilor pe spinarea oamenilor obişnuiţi.

Spuneţi că nu vor fi niciodată pregătite pentru Uniunea Europeană. Veniţi din Olanda. Vă învecinaţi cu Germania, răul absolut de pe continent acum 60 de ani. Lucrurile se schimbă, nu?

Nu putem compara Germania de acum 60 de ani cu România de acum 20 de ani.

Sigur că situaţiile sunt diferite dar e o dovadă că sistemele sunt corigibile.

Dar pentru asta este nevoie de o voinţă politică, pornind de la vârf. Sunt câteva luni de când am citit despre o intervenţie a primului ministru în favoarea întreruperii unei anchete a poliţiei. Nu îmi amintesc toate detaliile, dar vorbim despre un prim-ministru, un responsabil de vârf în Uniunea Europeană, nivel la care declară, de fapt, că face totul pentru a combate corupţia. Dar, în acelaşi timp, o încurajează. Aşa ceva nu este acceptabil. Aşa ceva denotă absenţa absolută a voinţei politice - deşi sunt convins că există şi parlamentari sau miniştri onorabili. Apoi, avem, iată, arestările celor două grupuri de funcţionari vamali, în puncte vitale de intrare în Uniunea Europeană şi în spaţiul Schengen. Aceasta denotă că nu putem avea încredere în poliţia de frontieră.

Arestările nu sunt o dovadă că, iată, se întâmplă, totuşi, ceva?

Probabil. Dar eu, ca parlamentar olandez, trebuie să fac în aşa fel încât să nu fie lezate interesele olandezilor. Trebuie să mă asigur că nu vom fi invadaţi de oameni care abuzează de sistemul nostru. Nici Franţa, nici Germania şi în orice caz Olanda nu sunt dispuse să accepte admiterea României în Schengen - şi s-ar putea să fie o respingere pe lungă durată. Nu suntem noi de condamnat. Nu politicienii europeni sunt de vină, nu cei olandezi sau francezi - politicienii români poartă, singuri, vina.

Bine, am înţeles asta. Nu credeţi, însă, că statele şi instituţiile europene au dat, la rândul lor, prea mult credit unor politicieni care conduc un astfel de sistem corupt?

Admiterea în Uniunea Europeană s-a produs prea devreme. România nu a trebuit să demonstreze că îşi merită locul în Uniunea Europeană. L-a solicitat şi l-a primit. Chiar dacă nu era pregătită. Şi o vedem zi de zi. Dacă ar fi după mine, am exclude România din Uniunea Europeană - şi la fel am face şi cu Bulgaria. E inacceptabilă corupţia cu fonduri europene. Banii dispar încontinuu din România şi din Bulgaria. Nu populaţia este de vină, ci politicienii de vârf care bagă banii în buzunarele nepotrivite.

Totuşi, pentru un act de corupţie este nevoie de două părţi.

Pentru că le permitem. Excluderea din Uniune ar fi un semnal. Şi, mai ales, neadmiterea în zona Schengen este un semnal. Dacă oamenii vor să fie corupţi în România, în Bulgaria, Moldova, Ucraina sau Rusia, nu îmi pasă, cât timp e vorba despre banii lor. Nu o să mă apuc să le spun eu cum să umble cu propriii bani. Dar cât timp banii vin de la cetăţeanul olandez e obligaţia mea de parlamentar olandez să merg şi să mă lămuresc ce se întâmplă. Asta e meseria mea. Iar Uniunea Europeană este personajul fraier în această ecuaţie. În Parlamentul European sunt destui care vin şi ne spun că Albania, probabil cel mai corupt punct de pe continent, este din ce în ce mai puţin coruptă. Nu înţeleg asta. Nu contează dacă eşti un hoţ mic. Tot hoţ eşti.

De exclus nu prea se poate. Cel puţin deocamdată va trebui să operaţi în condiţiile date: cele două ţări sunt membre ale Uniunii. Cum vă veţi descurca?

Sigur, avem realitatea politică, pe de o parte, şi ceea ce vreau eu, pe de alta. Ca politician trebuie să ai idei, să priveşti înainte, altfel eşti politician degeaba. Da, va trebui să ne descurcăm în contextul dat şi, ca un prim pas, va trebui - cel puţin în ce priveşte ţara mea - să recuperăm din bugetul european cât de mult se poate. Suntem ţara care, pe cap de locuitor, contribuim cel mai mult iar creşterea continuă a bugetului european trebuie să înceteze. Avem şi noi, în Olanda, problemele noastre, trebuie să ne reducem bugetul naţional cu 18 miliarde de euro. Nu se poate să tot luăm de la bogaţi şi să dăm săracilor.

Acum, să ştiţi că banii europeni tot vor veni în România. Parlamentul este suficient de "corect politic" şi de stupid încât, nu vă temeţi - dacă eu spun că nu trebuie să mai dăm bani României nu înseamnă că ei nu vor curge pe mai departe într-acolo.

Aţi avea nevoie de alte instrumente de presiune?

Avem destule. Putem solicita Comisiei explicaţii cu privire la utilizarea banilor. E drept, de multe ori, Comisia nu ne răspunde. Alte instrumente nu ar ajuta prea mult. Ar trebuie modificat Tratatul Constituţional, pentru că un instrument suplimentar de acest fel ar însemna amestecul în afacerile interne ale unui stat membru. Şi, din punctul acesta de vedere, nu există state mai mult membre şi mai puţin membre. Or, eu nu pot accepta aşa ceva pentru Olanda.

Avem rapoartele care spun că există corupţie. Avem nevoie doar de voinţă politică în România. Or, tocmai voinţa politică lipseşte. Nu există.

Sursa: http://p.dw.com/p/R0ij