Pagini

luni, 10 august 2009

Bursa de bere

Am fost, ieri, în Opladen (ăsta e singurul fost orăşel dintre sătucele care s'au unit să formeze Leverkusen), la aşa numita "Bursă de bere". Cam la fel ca festivalul berii de la noi, doar mai mare şi mai altfel. Mai nemţesc.
Nu m'am spart în băut. Încă nu m'am obişnuit cu gândul că poliţia tolerează ceea ce noi obişnuim să numim "o bere, dom'le".

Era o rulotă a unui magazin din Hamburg numit ceva gen "Magazinul celor 131 de beri". Belgienii şi'au trimis călugării, cu Kriek şi Kwak, cu Grimbergen şi Leffe şi naiba să'i ia şi pe călugării ăştia, că săptămâna trecută m'a dus Sebi la o altă mânăstire de care nici n'auzisem, Achel, parte din circuitul oficial trapist. Ştiu ca nu aveau: n'aveau Mort Subite.
Veniseră şi polonezii cu vreo trei sortimente, veniseră şi cehii (dar numai ce'am băut la Praga nişte bere de la mama ei...). Am văzut bere portugheză, da' nu m'am încumetat (aşa cum nu mi'aş cumpăra vin din Cehia) şi mexicană (da' asta e deja o chestie comună...) şi...
Ca să n'o mai lungesc, bere românească nu era. Era prezenta, în schimb, câteva sute de făbricuţe, unele din sate de care n'a auzit nici Schwanzu'.

Şi mai era un stănduleţ cu bere din Laos. Aşa că d'aia mi'am luat. Şi dacă din Laos nu vine nici o ştire, măcar vine bere. Şi'am ronţăit o punguţă de conopidă pane proaspătă, caldă, au mers excelent împreună. După care m'am dus să văd spectacolul - gratis, desigur - dat de unii, Münchener Freiheit, un fel de echivalentul german al Compactului. Cam pensionari, astăzi, dar, altfel, trupă cult a Germaniei anilor 80, vreme în care prindeam, în serile de iarnă, când se'nsera devreme, nişte posturi germane şi le ascultam în valuri, cu interferenţe, uneori pe intuite...

***

Mă uit mai atent la chinezoaicele de pe etaj... când se îmbracă în fustă (oricum se îmbracă mai bine decât nemţoaicele), dom'le, din spate, arată chiar interesant. Rămâne să îmi zgândăr interculturalul (sau multiculturalul) din mine - eventual şi pe estet! - şi să descopăr că în figura aia a lor e, de fapt, atât de multă frumuseţe... O fi de la filmul (vechi de felul lui) inspirat din mai multe secvenţe autobiografice de'ale lui Charles Bukowski văzut aseară târziu?

Un comentariu:

  1. Acuma, mai trebuie combinate chinezoaicele cu niste bere din Laos, si gata-i Bukowski!

    RăspundețiȘtergere