Cu neamţul la vot

Lucrurile sunt, în felul lor, exagerat de simple. Plictisitor, de'a dreptul.
Vezi pe stradă afişe, ordonat lipite în locuri care nu stânjenesc de nici un fel. Auzi dimineaţa, la radio, nişte păreri şi, pe alocuri, sincroane decupate din vorbăraia stufoasă, dacă n'ai altceva mai bun de făcut îi poţi prinde seara, la diverse emisiuni televizate, dar nu apuci să'i înveţi, că's mulţi şi nu au abonamente.
Apoi, când lucrurile se încing, îşi trimit tot felul de bezele. Da's la fel de simple. "Ai făcut? N'ai făcut. Pa, e vremea mea!". Sau: "Ai făcut? Şi crezi c'ai făcut bine? Habar n'ai. Ai fuşărit'o. Pa, e vremea mea!". Sau: "Promiţi să faci? Tu? Păi tu n'ai habar. Pa, e vremea mea!". Sau: "Ferească sfântu' să ajungă ăia s'o facă. Pa, e vremea mea!".
Und tschüss. Vine vremea alegerilor, jumătate plus unul dintre nemţi nici n'a remarcat c'a fost campanie electorală, restul n'au chef de vot, ies unii dar ies şi alţii şi, indiferent de scor, jubilează, cu toţii, preţ de o seară - după care, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat, viaţa merge înainte, într'o nesfârşită campanie electorală.
Ieri au fost alegeri locale, prin zona Kölnului. Au mai fost alegeri regionale în vreo trei landuri. Campania continuă, că vin alegerile parlamentare federale. Şi'or să se plictitsească de minune, în eleganţa lor germană, ca la un chef la care nimic nu se petrece, numai, din când în când, se mai aude câte o voce răsunând ca din fundul sticlei de bere: "Hăhăhă, ce bine ne distrăm!"