Într'o după amiază renană cu vară de'a binelea, aşteptând seara MECIULUI, tot ce'mi lipseşte este răbdarea. Şi, cum ieri, pe drumul spre casă, mă întrebam cum aş putea să explic de ce iubesc Kölnul, ar fi momentul potrivit să mă spăl pe mâini, scriind că iubesc oraşul acesta complet necondiţionat, ca un copil, fără pretenţia de a primi ceva în schimbul sentimentelor mele (deşi primesc, o-ho, da! da! mulţam fain!).
Îl iubesc pur şi simplu. O listă de motive ar fi ori prea lungă, ori plină de omisiuni.
Va urma. Cu siguranţă!
Îl iubesc pur şi simplu. O listă de motive ar fi ori prea lungă, ori plină de omisiuni.
Va urma. Cu siguranţă!
Tati, cred ca una dintre putinele bucurii pe care o sa le ai cand o sa te mai intorci prin Namolia o sa fie ca poti sa pleci iar.
RăspundețiȘtergere