Pagini

vineri, 9 octombrie 2009

Nici minunile nu mai sunt ce'au fost. Herta şi Obama.

Care va să spuie, nu mai ţin nici minunile cât ţineau mai an. Asta cu Nobelul a durat una singură. Nici n'a apucat Herta Müller să ne bucure cum trebuie.

Stăteam la o cafea cu lumea bună, pe terasa fumătorilor ce dă spre Rin, cu puţine minute înainte de ora 11, şi speculam pe marginea unui posibil troc nobelian: finalistul favorit Amos Oz nu a luat Nobelul pentru literatură pentru că i se va da cel pentru pace. Sau, cine ştie, poate că îl va primi Helmut Kohl, nu de alta, dar se împlinesc 20 de ani de la memorabilul 89 (chit că meritul pentru căderea Zidului Berlinului îi revine mai degrabă lui Hans Dietrich Genscher decât lui Kohl - care de abia apoi şi'a dat măsura valorii, convingând Estul şi Vestul să accepte o Germanie reunificată). Drept e că dacă anul 1989 ar fi motiv de Nobel, în 2009, ar putea încerca şi o reparaţie morală post-mortem - Papa Ioan Paul al II-lea.
De aici încolo, lucrurile au deraiat. Cum ar fi Nobel pentru ecumenism, post-mortem, tandemului Teoctist - Ioan Paul al II-lea. Da' nu'i vina noastră. Lista înnobelaţilor pentru pace din ultimii ani e atât de ciudată încât putem, fără griji, gândi la orice. Inclusiv la Barack Obama.

Azi dimineaţă, un domn din staff-ul de la Oslo spunea, pe WDR2, că multe grupuri de lobby au încercat să influenţeze decizia juriului - dar, cică, n'ar fi reuşit. Hai, pe bune!


PS: când a devenit clar că Obama are şanse reale să devină preşedintele Statelor Unite, mi'am zis că, în perioada imediat următoare, planeta - ca o oală sub presiune - ar putea să arate ca un autobuz care, brusc, pe traseu, scoate pufăitul acela zgomotos pe care îl provoacă depresurizarea periodică a motorului (cred că aşa e, nu mă pricep la tehnică prea tare); un fel de oftat de uşurare planetar - pe care îl mai aştept, naivul de mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu