Un low fără precedent al limbii germane, a punctat juriul după ce a dat citire ne-cuvântului anului 2009. Betriebsratsverseucht. Contaminat sindical.
Când pleci dintr'o firmă în care există o organizare sindicală şi intenţionezi să te angajezi într'o alta fără, eşti privit cu circumspecţie. Sigur, vorbim despre Germania, o ţară în care, decenii la rând, respectul şi conştiinţa de sine ale angajatului s'au consolidat - prin, mai întâi, propriul respect faţă de munca pe care o prestează & cultul pentru treaba bine făcută; dar şi printr'un angajament al legii întru protecţia muncitorului de bună credinţă, prin interesul angajatorului de a'şi eficientiza raţional afacerea, prin, pe scurt, raporturi de respect reciproc între omul care îşi câştigă pâinea robotind într'un sistem avându'l în vârf pe omul care înţelege că bunăstarea lui depinde, într'un fel sau altul, de munca fiecărui angajat.
La cât de liberal sunt, n'am prea multă simpatie pentru sindicate. Cu atât mai puţin pentru ce înseamnă sindicatele în România. Fac, însă, abstracţie de existenţa unei ţări numită România. Şi admit că sindicatul, organizaţia angajaţilor, e, prin definiţie, acea instituţie mai niciodată pe placul angajatorului. Şi pot, oarecum, să fiu de acord cu argumentaţia juriului german: "contaminarea sindicală" este secvenţa lingvistică de cea mai joasă speţă în ce priveşte modul în care sunt trataţi angajaţii.
Ne-cuvântul anului a fost ales dintr'o listă de 2018 propuneri, între care Flüchtlingsbekämpfung ("combaterea refugiaţilor", sintagmă nefericit folosită de cancelarul Angela Merkel, referindu-se la consolidarea graniţelor Uniunii Europene) sau Kopftuchmädchen (desemnând o tânără cu batic, de - bineînţeles - sorginte religioasă musulmană).
"Purificare etnică", "pagube colaterale", "supraînstrăinare", "războinicii lui Dumnezeu", "popor de criminali", "capital uman" sau "bănci nevoiaşe" au fost câteva dintre ne-cuvintele alese de lingviştii germani în ultimii 20 de ani.
Când pleci dintr'o firmă în care există o organizare sindicală şi intenţionezi să te angajezi într'o alta fără, eşti privit cu circumspecţie. Sigur, vorbim despre Germania, o ţară în care, decenii la rând, respectul şi conştiinţa de sine ale angajatului s'au consolidat - prin, mai întâi, propriul respect faţă de munca pe care o prestează & cultul pentru treaba bine făcută; dar şi printr'un angajament al legii întru protecţia muncitorului de bună credinţă, prin interesul angajatorului de a'şi eficientiza raţional afacerea, prin, pe scurt, raporturi de respect reciproc între omul care îşi câştigă pâinea robotind într'un sistem avându'l în vârf pe omul care înţelege că bunăstarea lui depinde, într'un fel sau altul, de munca fiecărui angajat.
La cât de liberal sunt, n'am prea multă simpatie pentru sindicate. Cu atât mai puţin pentru ce înseamnă sindicatele în România. Fac, însă, abstracţie de existenţa unei ţări numită România. Şi admit că sindicatul, organizaţia angajaţilor, e, prin definiţie, acea instituţie mai niciodată pe placul angajatorului. Şi pot, oarecum, să fiu de acord cu argumentaţia juriului german: "contaminarea sindicală" este secvenţa lingvistică de cea mai joasă speţă în ce priveşte modul în care sunt trataţi angajaţii.
Ne-cuvântul anului a fost ales dintr'o listă de 2018 propuneri, între care Flüchtlingsbekämpfung ("combaterea refugiaţilor", sintagmă nefericit folosită de cancelarul Angela Merkel, referindu-se la consolidarea graniţelor Uniunii Europene) sau Kopftuchmädchen (desemnând o tânără cu batic, de - bineînţeles - sorginte religioasă musulmană).
"Purificare etnică", "pagube colaterale", "supraînstrăinare", "războinicii lui Dumnezeu", "popor de criminali", "capital uman" sau "bănci nevoiaşe" au fost câteva dintre ne-cuvintele alese de lingviştii germani în ultimii 20 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu