Pagini

marți, 26 ianuarie 2010

În care se recapitulează

Dacă tot n'am (să zicem) inspiraţie, m'am pus pe recuperat ştiri de care nu am avut nevoie în ultimele şapte luni dar care au ajuns pe peretele de pe Facebook.


18 mai 2009.
Luni. Ştirea de care nu am nevoie.
Statuia Libertăţii poartă la pantof, conform măsurii folosite în Europa Continentală, numărul 3500!


19 mai 2009.
Ştirea fără de care puteam oricum să trec de ziua de azi.
Neon Magazine mi'a adus aminte că 111111111 x 111111111 = 12345678987654321


20 mai 2009.
Ştirea nefolositoare a zilei de miercuri.
De data asta mi se trage de la cele 20 de minute petrecute pe terasa de la mezaninul hotelului Novotel.
Doamne (şi domnişoare, desigur), ce frumoasă pare vara asta românească, când priveşti Calea Victoriei de sus...
Aşadar:
ştirea inutilă de azi spune că didelphimorphia are 13 sfârcuri. Didelphimorphia asta nu este altceva opossumul!
La revedere, pe mâine!


21 mai 2009.
Ştirea de care puştii oricum nu aveau nevoie.
Nintendo.
Nin-ten înseamnă, în japoneză, Munceşte, munceşte, dar dă şi destinului o şansă.
Do înseamnă magazin.


22 mai 2009.
Ştirea de care oricum n'am nevoie vineri - dar i'o dau lui Dan Bittman.
Femeile plâng în medie de 5,3 ori pe lună.
Băieţii (de toate vârstele) o fac de 1,4 ori (în medie, în acelaşi interval).


25 mai 2009.
Ştirea fără folos de luni.
Deci:
dacă e luni, e un gust amar.
Cu care m'am trezit azi dimineaţă.
Şi m'am temut că'mi pute gura.
Well, aici vine ştirea: teama asta se numeşte halitofobie.


27 mai 2009.
Ştirea de care nu am nevoie.
"First Lady", senator, secretar de Stat: fiecare funcţie deţinută a însemnat şi o modificare de coafură pentru Hillary Clinton.


29 mai 2009.
Ştirea de care nu am nevoie (de câteva săptămâni).
Marean Vanghelie spunându'mi că am nevoie de Adrian Severin.
Zici tu?


3 iunie 2009.
Ştirea inutilă din lift.
Când sunt la parter şi vreau să urc la 7, şandramaua nu se mişcă dacă apăs pe butonul P.


21 iunie 2009.
Ştirea de care n'aveam cum scăpa în 21 iunie, 8:45.
Am făcut ochi, azi dimineaţă, dernajat de un zgomot surd, ciudat. M'am uitat împejur dar toate erau la locul lor. Afară plouase, cerul era cenuşiu, aerul respirabil.
Am inventat un punct în tavanul alb şi l'am fixat preţ de câteva minute, aşa cum se cuvine într'o dimineaţă de duminică în casa părinţilor. Nu mă durea capul după vinul băut aseară, nici oasele bătrânicioase nu'mi păreau la fel de grele ca'n fiecare zi a anilor din urmă. Era, pur şi simplu, linişte.
Şi, dintr'o dată, mi s'a relevat sursa zgomotului care mi'a întrerupt somnul - vara îşi intra în drepturile astronomice.


14 iulie 2009.
Două ştiri de care aveam sau nu nevoie - într'una. Comasate şi comentate.
Deci, zice Bogdan într'un link mai matinal, înjurăturile atenuează durerea fizică. Asta am citit azi, după ce ieri, de la Dan, am aflat că an orgasm a day keeps the doctor away.
Dat fiind că tot se taie numărul de pagini din ziare, am conchis că e mai sănătos să comasez cele două informaţii. Şi am ajuns la concluzia că doamna s'a năpustit verbal asupra domnului, spunându'i "viezure ce eşti, eşti un ratat ordinar, nu eşti în stare de nimic, gunoiule, eşti un... ah... eşti o... o... oooo... ooooooooooooh!"


4 septembrie 2009.
Ştirea de care nu aveam nevoie.
* Vacile mug în dialecte. Le'a studiat John Wells, fonetician la University of London.
* Şaizeci de vite analizate de veterinari vienezi: vacilor le face plăcere să fie scărpinate pe ceafă şi pe coapsă.
* Vacile care poartă un nume dau cu 250 de litri de lapte mai mult decât cele care au doar numere pe crotali (cercetători din Newcastle).
* Prima vacă actriţă mov în reclamele Milka se numea Adelheid.
Vaaaaaaaaaai, ce vacă sunt!


6 septembrie 2009
Ştirea de care nu aveam nevoie duminică dimineaţa.
... dar dacă am auzit'o, mi'am notat'o repede.
Spune că mincinoşii pot fi identificaţi după scris. Între reacţiile emoţionale generate de starea prin care trece mincinosul se numără şi această dereglare a abilităţii scrisului. Ştirea spune că... că...
Na, că nu mai înţeleg ce am scris pe ciornă!


17 septembrie 2009
Ştirea de care media românească nu pare să aibă nevoie
Mărturisesc: obiectivitatea mea, în această notă, este subiect de discuţie. E firesc să fie aşa, primesc orice observaţie. Dar asta nu mă împiedică să fac pasul următor şi să continuu nota pe care am început'o.
Exceptând un singur ziar, pe care - inclusiv eu - ne'am obişnuit să'l percepem ca fiind destul de tabloid, nici o singură onor (şi cu înaltă morală, desigur) conducere de redacţie din Bucureşti nu a fost interesată să multiplice informaţia despre o campanie deeducare a persoanelor predispuse sau atinse de boala care ne fură din ce în ce mai des (în vremea din urmă aproape zilnic) pe cineva drag.
O conferinţă de presă despre cum să trăieşti suferind de cancer şi patru ziarişti - patru instituţii media.
În rest, asumarea-hai-nu-mai-spune-pă-bune-răspunderii-şi-cum-i'o-trage-nisto-lui-boc-cel-mic, cuvântarea-lui-traian-silă-mi'e-de-el-băsescu-şi geoanele-lui-de-aur, hanibal-şpăgaru'-dumitraşcu-explică-de-ce-femeile-sunt-tot-mai-periculoase-la-volan, angelina-jolie-aşteptată-labucureşti-de-unde-pleacă-independentu', fiii-şi-moştenirile-rapsozilor-şi-ale-altor-gurişti-de-seamă şi...
Scuza că în spatele campaniei de awareness se vede un anume producător nu stă în picioare. În spatele oricărei campanii consistente se vede câte un producător. Depinde numai dacă respectivul producător vrea sau nu să'i "cointereseze" pe gate-keaper-ii media. Care, altfel, latră pe la toate uşile despre cât de corupt e sistemul şi ce ne'am face fără mesiile lor...
Poate că numai patru redacţii au primit invitaţia.
Poate că invitaţiile pentru conferinţa de presă au fost trimise numai ca să nu rămână în stoc - adică au ajuns la o secretară care a strigat prin hală ceva "Iubita, ai un plic la mine, să vii să'l iei" şi acolo a rămas, după care cineva de la agenţia care s'a ocupat de promovare a dat un telefon să'ntrebe dacă "aţi primit invitaţia?" iar numitul ziarist a învăţat placa şi îi confirmă, cât se poate de mecanic, deşi n'are habar despre ce vorbeşte.
Poate că...
M'am lămurit de mult cum merge treaba în lumea (oah!) comunicatorilor români. Ca peste tot, în ţara lor, a românilor, de fapt. Ajungi să nu mai vezi profesioniştii de atâta scursură şi lături guralive şi pline de fumuri. Pe bani greeeeeeeeeeeeeeei.
Din fumuri şi bani grei pentru megavedetele pieţei - la nivelul mijlocului deceniului trecut - s'a născut şi agenţia care s'a ocupat de promovarea acelui eveniment - pentru că, nu'i aşa?, cei mai buni lucrează cu cei mai buni. S'a ocupat, am scris? Mă rog...


21 octombrie 2009
Ştirea de care nu am nevoie astăzi.
Există gândaci care supravieţuiesc până la nouă zile înainte de a muri, dacă li se taie capul.
Ori cineva e atât de tâmpit şi a studiat asta, ori eu sunt suficient de tâmpit cât s'o iau de bune!


3 noiembrie 2009
Ştirea de care câteodată cred că aş avea nevoie...
Domnişoara Mary "Polly" Phelps se cam săturase de corsetul care o sugruma şi de acele oase de peşte care susţineau decolteu. La debutul în high-life-ul new-yorkez, într'o seară de 3 noiembrie, avea să facă furori cu improvizaţia din batistuţe aplicate peste sâni şi ancorate cu o bandeletă roz. Nu doar cei 19 ani făceau diferenţa: încremenite în corest, doamnele metropolei priveau invidioase dar şi pofticiose la alternativa inventată de Polly.
A murit la Roma, în 1970. Ceea ce înseamnă că a mai prins (şi s-a bucurat de) ştirea despre sutienele arse pe străzi, în 68.


1 ianuarie 2010
Ştirea de care mă puteam lipsi.
Suntem clar voyeuri, altfel n'am pierde vremea p'acilea.
Şi pentru asta avem nevoie de exhibiţioniştii aferenţi.
Şi inversăm rolurile. Când aşa, când altminteri...
Mai cu stil, mai cu delicateţe, dacă nu merge se poate şi un picuţ mai brutal, poate ciobăneşte... care după cum se pricepe.
Am oprit pe Kiseleff era un individ cazut pe trotuar, am asteptat SMURD-ul si le-am dat o mana de ajutor. Asa trebuie facut.
Frumos, zic. Fix aşa trebuie făcut.
Da' când faci aşa ceva, nu te repezi p'ormă la twitter, să le spui celor şpemii de followers - chiar dacă eşti influentul influenţilor (whatever this "influent" means) şi chiar dacă naţia ta mare mai trebuie supusă unor operaţii de implant cu spirit & curaj civic.
La anu' & la mulţi ani.


19 ianuarie 2010.
Ştirea care nu are nevoie de Prostamol.
Cercetătorii (care nu dorm niciodată): 58% dintre bărbaţi au încercat să'şi scrie numele în zăpadă cu pipi.
Cercetătorii ăştia ar trebui să reia studiul şi să afle câţi dintre cei 58% dintre bărbaţi au şi reuşit!


21 ianuarie 2010.
Ştirea care s'a cam dus de acasă. Cu sorcova.
Mexicanii, cică, poartă sombrero numai în străinătate.
Ştiam că irlandezii nu sărbătoresc, în Irlanda, St. Patrick's day, că e o zi ce ţine mai degrabă cu legătura diasporei cu ţara.
La naiba, dintre toate obiceiurile astea ale emigraţilor, românii îl au pe cel mai prost: votează în ciuda celor rămaşi acasă.


Azi, 13:45.
Ştirea care îmi vâjâie în gură.
Acum 135 de ani, un anume domn Green, care în prealabil înţelesese cum poate genera energie dintr'un mecanism asemănător maşinii de cusut, a inventat (uh!) freza (ooooooooooooi!) de (aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah!) scurmat (hhhhhhrrrrrrrrr!) prin carii.
Din păcate nu pot continua această ştire pentru... pen'că (ah)am (aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaargh!) pe creier (oaaiiiii!) chestia aaaaaaaaaaaaaaaaaasta

Un comentariu:

  1. Copios, moncher! :) S-a mai dres parca putin ziua geroasa, c-un zambet.

    RăspundețiȘtergere