Peste fix şapte zile, la ora 11 şi 11 minute, începe carnavalul.
Ştiu oameni care adoră săptămâna asta nebună. Pe feţele unora citeşte dezamăgirea, când realizează că nu'i mai ţin curelele s'o ducă într'o beţie continuă de joi până marţi. Alţii, pur şi simplu, n'ar putea concepe viaţa fără explozia de culori şi zgomote din acest "al cincelea anotimp". Ştiu, e drept, şi oameni care detestă isteria generală, declanşată - parcă - la comandă.
Înainte de ediţia din acest an a carnavalului, administraţia locală a încercat să impună o interdicţie a sticlelor pe străzi în anumite intervale de timp şi în anumite zone din oraş. A sticlelor, nu a consumului de alcool.
Sigur că se sparg sticle, pe străzi, în zilele de carnaval. În timpul paradelor cu măşti, cea mai spectaculoasă defilare este cea finală - a gunoierilor. La cinci minute după spartul târgului, în vreme ce mulţimea se scurge spre cârciumile din care va mai ieşi, pe multe cărări, abia a doua zi dimineaţă, gunoierii au curăţat oraşul, adunând, cu o viteză, dexteritate şi eficienţă uluitoare, (treabă nemţească, ce mai - chiar dacă de cele mai multe ori e făcută tocmai de non-germani) cantităţi industriale de confetti, cioburi, sticluţe goale de băuturi "redresoare" (care taie greaţa, cum ar veni), din familia bitterului Jägermeister, sticle - la fel de goale - de alcool soft (vodca-lemon, vodca-strawberry şi alte imposibilităţi de acest gen) şi, mai ales, de kölsch (berea locului, de fapt, o imitaţie de bere, mai degrabă un fel de suc de bere). Eventual şi plozi rătăciţi.
Cineva, un cetăţean, un plătitor de taxe, un individ (pe scurt zis), a atacat decizia Primăriei la secţia locală a Curţii Constituţionale. Persoana cu pricina a contestat atacul autorităţilor la dreptul său la a-şi sărbători tradiţiile aşa cum se cuvine şi la a-şi petrece timpul liber în deplinătatea libertăţilor sale naturale.
Ei, bine, într'o ţară a cărei lege fundamentală instituie, din chiar primul ei articol, sacralitatea demnităţii umane, Curtea Constituţională i'a dat dreptate omului confruntat cu sistemul. Pentru că, spune verdictul, sistemului, în argumentaţia sa, îi lipsesc fix argumente constituţionale; iar faptul că porţi asupra ta o sticlă (ca şi băutul dintr'o sticlă, de altfel) te'ar transforma automat, prin măsura declarată abuzivă a Primăriei, într'un criminal. Or, prin aceasta, este afectată exact prezumpţia naturală şi fundamentală de nevinovăţie.
Chiar dacă, la drept vorbind, loc pentru nevinovaţi şi nevinovăţii nu prea rămâne, în săptămâna nebună dinaintea lăsatei secului. Dar asta e o cu totul şi cu totul altă poveste...
Ştiu oameni care adoră săptămâna asta nebună. Pe feţele unora citeşte dezamăgirea, când realizează că nu'i mai ţin curelele s'o ducă într'o beţie continuă de joi până marţi. Alţii, pur şi simplu, n'ar putea concepe viaţa fără explozia de culori şi zgomote din acest "al cincelea anotimp". Ştiu, e drept, şi oameni care detestă isteria generală, declanşată - parcă - la comandă.
Înainte de ediţia din acest an a carnavalului, administraţia locală a încercat să impună o interdicţie a sticlelor pe străzi în anumite intervale de timp şi în anumite zone din oraş. A sticlelor, nu a consumului de alcool.
Sigur că se sparg sticle, pe străzi, în zilele de carnaval. În timpul paradelor cu măşti, cea mai spectaculoasă defilare este cea finală - a gunoierilor. La cinci minute după spartul târgului, în vreme ce mulţimea se scurge spre cârciumile din care va mai ieşi, pe multe cărări, abia a doua zi dimineaţă, gunoierii au curăţat oraşul, adunând, cu o viteză, dexteritate şi eficienţă uluitoare, (treabă nemţească, ce mai - chiar dacă de cele mai multe ori e făcută tocmai de non-germani) cantităţi industriale de confetti, cioburi, sticluţe goale de băuturi "redresoare" (care taie greaţa, cum ar veni), din familia bitterului Jägermeister, sticle - la fel de goale - de alcool soft (vodca-lemon, vodca-strawberry şi alte imposibilităţi de acest gen) şi, mai ales, de kölsch (berea locului, de fapt, o imitaţie de bere, mai degrabă un fel de suc de bere). Eventual şi plozi rătăciţi.
Cineva, un cetăţean, un plătitor de taxe, un individ (pe scurt zis), a atacat decizia Primăriei la secţia locală a Curţii Constituţionale. Persoana cu pricina a contestat atacul autorităţilor la dreptul său la a-şi sărbători tradiţiile aşa cum se cuvine şi la a-şi petrece timpul liber în deplinătatea libertăţilor sale naturale.
Ei, bine, într'o ţară a cărei lege fundamentală instituie, din chiar primul ei articol, sacralitatea demnităţii umane, Curtea Constituţională i'a dat dreptate omului confruntat cu sistemul. Pentru că, spune verdictul, sistemului, în argumentaţia sa, îi lipsesc fix argumente constituţionale; iar faptul că porţi asupra ta o sticlă (ca şi băutul dintr'o sticlă, de altfel) te'ar transforma automat, prin măsura declarată abuzivă a Primăriei, într'un criminal. Or, prin aceasta, este afectată exact prezumpţia naturală şi fundamentală de nevinovăţie.
Chiar dacă, la drept vorbind, loc pentru nevinovaţi şi nevinovăţii nu prea rămâne, în săptămâna nebună dinaintea lăsatei secului. Dar asta e o cu totul şi cu totul altă poveste...
Mi-ar plăcea să văd fotografii.
RăspundețiȘtergereE ceva sa castigi o lupta cu sistemul. :)
RăspundețiȘtergere