De fapt, ar fi preferat să'şi rezeme piciorul stâng de tocul uşii. Doar că nu e toc, pentru că uşa trenului nu are toc. Sigur, ăsta n'ar fi un impediment. Înghesuiala e. Aşa că stă, înfundată, în acel colţ, căştile'n urechi şi mestecă gumă.
Din când în când pare a mişca buzele. Cântă, în gând. Şi mestecă gumă.
E tunsă scurt, o frizură căutat băieţoasă. Îmi aminteşte de una dintre tehnicienele de sunet din redacţie. Aceeaşi freză, aceeaşi privire care, de fapt, încearcă să construiască o fizionomie băieţoasă. O trădează modul în care mestecă guma. A studiat atent, probabil l'a a dat rewind şi play de nenumărate ori unor scene cu James Dean în Rebel without a cause sau Adio, arme şi cu Paul Newman tânăr. Şi a văzut la fel de des videoclipul în care John Travolta & gaşca le curtează pe Olivia Newton John & gaşca. Sigur e fană West Side Story. Ar vrea să fie una din the gang. Să umble cu mâinile în buzunar, eventual să se scarpine prin buzunare. Ca băieţii...
Ar trebui să aibă mersul colegei tehnician de sunet. Sper să coboare înaintea mea, într'o staţie cu peronul pe dreapta.
În geamurile dinspre est se oglindeşte, roşu, soarele. Sub strălucirea amurgului, el, aproape blond, îşi notează cuminte câte ceva. Un cuvânt, apoi se opreşte, i'l pronunţă. Infinitiv?, întreabă. Ea, ochi oblici, faţă rotundă, îşi duce degetele la frunte, se freacă şi îi răspunde ceva. Lecţia de chineză predată în trenul personal Bonn - Köln. În dreapta mea, doamna a vorbit încontinuu. Domnul din dreapta ei e răbdător. La urcarea în tren a îmbrăţişat'o a bucuria revederii. De atunci, fiecare idee a ei se termină cu un "a propos...".
Hürth-Kalscheuren. Peronul pe partea dreaptă, în sensul de mers. Coboară şi păşeşte ca şi cum ar păzi să nu se spargă ceva între picioare. Îşi aruncă geanta băieţeşte pe spate, peste umăr, şi, la fel de băieţeşte se îndepărtează. Ea, să fie clar, da?, ea e bărbatul!
Köln.West. Soarele încă mai răzbate printre acoperişuri. Ochii oblici corectează cuvinte ruseşti scrise de aproape blondul ei chirilic şi, alături, fonetic. Probabil că, dacă lucrurile merg aşa mai departe, îl va duce în vacanţe în sate prăfuite, în care frizerul vine acasă şi, la intrarea în casă, la prag, se descalţă.
Nu, ultima frază e din Animalul Iubirii. Sunt gândurile transcrise de Lola Hertei Müller în caietul ei. Citesc, într'un tren german, în limba română, o carte scrisă în germană de un german din România şi tradusă în română după o ediţie apărută în Germania.
Köln-West. Coborârea se face pe partea stângă în sensul călătoriei.
Cuminte, bicicleta aşteaptă jos.
Din când în când pare a mişca buzele. Cântă, în gând. Şi mestecă gumă.
E tunsă scurt, o frizură căutat băieţoasă. Îmi aminteşte de una dintre tehnicienele de sunet din redacţie. Aceeaşi freză, aceeaşi privire care, de fapt, încearcă să construiască o fizionomie băieţoasă. O trădează modul în care mestecă guma. A studiat atent, probabil l'a a dat rewind şi play de nenumărate ori unor scene cu James Dean în Rebel without a cause sau Adio, arme şi cu Paul Newman tânăr. Şi a văzut la fel de des videoclipul în care John Travolta & gaşca le curtează pe Olivia Newton John & gaşca. Sigur e fană West Side Story. Ar vrea să fie una din the gang. Să umble cu mâinile în buzunar, eventual să se scarpine prin buzunare. Ca băieţii...
Ar trebui să aibă mersul colegei tehnician de sunet. Sper să coboare înaintea mea, într'o staţie cu peronul pe dreapta.
În geamurile dinspre est se oglindeşte, roşu, soarele. Sub strălucirea amurgului, el, aproape blond, îşi notează cuminte câte ceva. Un cuvânt, apoi se opreşte, i'l pronunţă. Infinitiv?, întreabă. Ea, ochi oblici, faţă rotundă, îşi duce degetele la frunte, se freacă şi îi răspunde ceva. Lecţia de chineză predată în trenul personal Bonn - Köln. În dreapta mea, doamna a vorbit încontinuu. Domnul din dreapta ei e răbdător. La urcarea în tren a îmbrăţişat'o a bucuria revederii. De atunci, fiecare idee a ei se termină cu un "a propos...".
Hürth-Kalscheuren. Peronul pe partea dreaptă, în sensul de mers. Coboară şi păşeşte ca şi cum ar păzi să nu se spargă ceva între picioare. Îşi aruncă geanta băieţeşte pe spate, peste umăr, şi, la fel de băieţeşte se îndepărtează. Ea, să fie clar, da?, ea e bărbatul!
Köln.West. Soarele încă mai răzbate printre acoperişuri. Ochii oblici corectează cuvinte ruseşti scrise de aproape blondul ei chirilic şi, alături, fonetic. Probabil că, dacă lucrurile merg aşa mai departe, îl va duce în vacanţe în sate prăfuite, în care frizerul vine acasă şi, la intrarea în casă, la prag, se descalţă.
Nu, ultima frază e din Animalul Iubirii. Sunt gândurile transcrise de Lola Hertei Müller în caietul ei. Citesc, într'un tren german, în limba română, o carte scrisă în germană de un german din România şi tradusă în română după o ediţie apărută în Germania.
Köln-West. Coborârea se face pe partea stângă în sensul călătoriei.
Cuminte, bicicleta aşteaptă jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu