Pagini

miercuri, 7 iulie 2010

ÄÖÜ

Povestea avea mai multe părţi; acţiunea se petrecea pe o podişcă, la mare, în tren, în paginile ziarelor, pe bancheta din faţă, pe trepte, în gură, pe portbagajul bicicletei, sub soare...
Dar povestea aceasta fie va fi scrisă, cândva, fie va lua drumul marelui coş de gunoi al gândurilor terfelite prin unghere şi, ca atâtea altele nescrise la vremea lor, e deja aproape moartă.
Ghinionul ei. E târziu şi, dap, mai tre'să mă sui în tren şi să ajung, dap, acolo unde'i musai să prind un loc bun sau, cel puţin, un loc.
Tricouri albe, steaguri negru-roşu-galbene, obraji la fel vopsiţi... Şi ce'o fi fost acu' patru ani p'acilea...

Un comentariu:

  1. Hai sa-ti fac cunostinta cu adevarul, e plin de bloguri de prosti care au iluzia importantei de nauci care se dedubleaza si isi privesc viata ca facand parte dintr-un film. Ba leprelor, parazitilor, prostii prostilor… la lagarul de concentrare futu-va mortii in gura de paduchi!

    RăspundețiȘtergere