Cu cât se mai vinde un comision pe piaţa germană?

Lor, în Germania, li se pare că a mai trecut o ştire şi atât. Mie, venit din ţara de unde vin, în schimb, mi s'a aprins un beculeţ.

În Uniunea Creştin-Democrată, partidul cancelarului Angela Merkel, există câteva tabere. Unele sunt bine pornite împotriva şefei. Atât de bine pornite încât oamenii s'au lăsat, ostentativ, de politică.

Horst Köhler. Roland Koch. Friedrich Merz. Nume grele ale conservatorismului german. Chiar dacă s'au trimis singuri pe linie moartă, au încă suficientă putere încât să mişte lucrurile în partid, într'o direcţie sau alta.

Miercuri după amiază, cancelarul Merkel a trecut printr-un preinfarct politic. Resuscitarea a reuşit, într'un final. Se ştie că Roland Koch a pus o vorbă bună pe lângă deputaţii conservatori şi, la final, candidatul doamnei Merkel a ajuns preşedinte.

Există, însă, o ştire care spune că, mai zilele trecute, avocatul Friedrich Merz a fost desemnat să vândă unor investitori privaţi pachetul de acţiuni pe care statul le mai deţinea la banca WestLB. O tranzacţie de un miliard de euro. Nu am idee cât este (sigur nu se plăteşte în fise) comisionul fostului vicepreşedinte al grupului parlamentar creştin-democrat (pe atunci eminenţa financiară cenuşie a partidului). Dar, în orice caz, mie, fugit de acasă, din România, mi s'a aprins instantaneu comisionul în cap. Un comision poate direct proporţional cu votul pro-Christian Wulff, miercuri seară, în cel de'al treilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui Republicii Federale (tocmai în persoana agreatului cancelarei Angela Merkel).

Paranoia? Coincidenţă? Nu ştiu... da'nclin să cred că, oricât ar fi încercat să ne convingă Pavel Coruţ, nu românii au inventat roata; nici apa caldă; nici gaura de la covrig; nici blatul.