Pagini

duminică, 26 decembrie 2010

Hramul Sfântului Aşteaptă

Veacul uite'l că trecu,
ca un abur de cafea
Adrian Păunescu

Gata.
Trecură. Le făcurăm şi p'astea. Le bifarăm. Mai cu un grătărel, mai cu un cârnăţel, mai cu un cozonăcel, mai cu o ţuiculiţă, mai cu un excesuţ, mai cu o finuţă, mai cu un nepoţel, că'i cu miei, cu purcei, fug copiii după ei, la anu' şi la mulţi ani, mai cu un fie ca, mai cu un iesemies, mai cu un vis urât (că, deh, maioneza'şi cere drepturile), mai cu o trezeală pe la 5 diumineaţa şi'un ambuteiaj la uşa weceului, mai cu o promisiune de zăpadă,  mai cu un beep de la numere ascunse... ce mai? Cum veniră şi plecară. Done. Over & out.
Şi'o luăm de la capăt.
Am terminat ce'am pregătit şi aşteptat, pregătim din nou şi aşteptăm de la capăt. De parc'am trăi pentru a aştepta. Azi e o prelungă aşteptare, ieri a fost şi el un azi în care am aşteptat, mâine aşteaptă să devină un azi în care aşteptăm să vină ceva aşteptat.

Şi, din când în când, în prelunga aşteptare, ni se mai năzare câte un "eh, pe vremea mea..."


Aşa că, pe gerul tulburatelor ore cinci ale dimineţii, fumând cu Henry Miller, m'am trezit cu ochii alunecându'mi spre muşcatele lipite de geam, aşteptând, şi ele, crăpatul zorilor şi lumina călâie de solstiţiu. Frunzele muşcatelor nu pricepeau nimic din perdeaua alburile ce'şi întindea braţele subţiri pe geam în sus, împăiănjenind peisajul şi sufletul pe la terminaţiile sangvine.

Frunzele muşcatelor se lipeau, pe la orele cinci îngheţate ale dimineţii de decembrie, de ferestre, aşteptând. Şi, până la urmă, tot ce se poate ca aşteptarea asta să fie întregul miracol. Dar, vorba romancierului, într'o lume de strigoi trişti, bucuriile's semne ale nebuniei!


Astăzi Yesterday, mâine Yesterday
Uite c'am ajuns la fel ca ei!
Adrian Păunescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu