Pagini

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Spiritul Crăciunului, zic...

Există lucruri care, de Crăciun, nu se schimbă niciodată: Home Alone, Ştefan Hruşcă, apelul "să fim acum mai buni" sau Spărgătorul de Nuci (acum şi în 3D). Dar există şi lucruri care se schimbă. Locurile, de exemplu. Ţi se taie respiraţia când, într'o zi de weekend din decembrie, ajungi, cu sau fără voia ta, pe străzile comerciale din centrul oraşelor din vestul Germaniei sau, dincolo de graniţă, în Belgia sau Olanda.

Iarba celuilalt e întotdeauna mai verde. Şi, atunci, belgienii şi olandezii vin la Aachen sau Köln să'şi facă aceleaşi cumpărături pentru care germanii preferă să tragă o fugă până la Eupen sau Genk, Maastricht sau Roermond. Puhoaie de cumpărători, autocare cât vezi cu ochii, unele chiar cu volanul pe dreapta neiscusit încadrându'se în trafic pentru a parca pe malul stâng al Rinului, căciuliţe roşii cu beculeţe de protecţie contra unei ploi măcneşti începute prin noiembrie şi care se va sfârşi când iese iepuraşul la ascuns ouă roşii, parcări supraaglomerate, clinchet de case de marcat pe post de clopoţei cristalini, plase, plase, plase, plase...

Oricât de largi ar fi zonele pietonale, în sâmbetele lui decembrie, peisajul cu furnicar uman se împotmoleşte într'un imens ambuteiaj. Nu mai poţi înainta, nu mai ai cum te'ntoarce, stânga-dreapta doar vitrine din care'ţi face cu ochiul miniatura unui Moş Crăciun jonglând din şolduri şi magazine doldora de hămesiţi convinşi că e ultima şi, de fapt, singura şansă de a demonstra celor din jur că sunt "mai buni".

Peste toate pluteşte vocea lui Paul McCartney povestind că ding dong ding dong...
Unde mai pui că, mereu şi mereu, George Michael încasează, pe la sfârşitul iernii, un bonus special pentru că pe toate frecvenţele se aude (în original sau în nenumărate interpretări remasterată) "acea minunată melodie de Crăciun" care, de fapt, nu ştiu cât e de minunată dar, cu siguranţă, nu e chiar potrivită, căci e vorba despre cum i'a rupt ea (mă rog, George Michael fiind, e cu semne de întrebare) lui inima, anul trecut - la fel cum perechile de îndrăgostiţi cântă, la concertele REM, "This one goes out to the one I love", nesesizând cinismul lui Michael Stipe, pus în evidenţă de versul "o simplă umplere a timpului".


Veste bună este că - o spune una dintre casele de asigurări de sănătate din Germania, nu nişte cercetători, acolo - mersul la cumpărături împreună cu partenerul arde 250 de calori pe oră. Şi, atunci, de ce întâlneşti la cumpărături fie vânători solitari, fie găşti de femei sau bărbaţi? A, ştiu de ce. "Iubitule, dacă tot ducem copilul la maică'ta, nu vrei să  trecem pe la outlet, la întoarcere, că nu ocolim mult?". După şapte ore de împins cărucioare şi cărat plase vine şi concluzia (sau sentinţa): "Iubitule, n'o scoatem la capăt. O să mai vin o dată cu fetele". Şi anul trecut, şi acum 17 ani, şi azi la fel, şi, tot aşa, anul ce vine şi veacul vecilor, amin!

Un comentariu:

  1. Crăciunul e în coşul de la supermarket şi nu în inimi.

    RăspundețiȘtergere