Ţombi s'a pornit a prinde viaţă, se ridică, învârte curios ochii, de mâncat mănâncă oricât îi dai, nu'i place să'l scarmeni în scăfârlie, presupune că latră când Tataie îl fluieră, a'nceput să comunice pe o limbă piţigăiată cu vecinul lui, papagalul albastru şi doarme încolăcit pe un animăluţ de pluş despre a cărui specie mi'e destul de greu să mai spun ceva după ce'a fost ros, în fel şi chip, în ultimii doi ani, de Nora.
Şi vă transmite salutările de rigoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu