Presedintele face bine si nu mare lucru. S-a baricadat in palatul de la Cartagina si a pus politia sa supravegheze indeaproape orice potential bruiaj. Ce poate fi bruiat in viata Tunisiei? Securitatea turistilor straini, de banii carora depinde intr-o masura covarsitoare visteria statului. Secularitatea sistemului intr-un univers cu radacini musulmane. Pozitia partidului unic si a liderului sau.
Altfel, presedintele sta agatat in cui si ma priveste de pe toti peretii, fie ei ai frizeriilor, fie ai magazinelor semanand flagrant cu alimentara copilariilor noastre, fie ai restaurantelor mirosind a oaie prajita si harisa si aducand izbitor cu bufetul garii din (sa zicem) Dorohoi (nu stiu daca are bufet, poate nici gara nu are...), intr-o umed-inghetata dimineata de februarie, la ora cinci si patruzeci de minute, inainte de plecarea trenului cu navetisti
Şi nu ştiu dacă'mi aduc bine aminte sau era doar un joc al imaginaţiei dar parcă îl văzusem şi într'o toaletă pe preşedintele din cui. Azi a fugit de acasă. A cerut azil la Sarkozy dar n'a primit.
Din toată euforia asta s'ar putea să nu iasă nimic bun. Când doi se ceartă, câştigă, de regulă, un al treilea. Iar acest al treilea este tagma mujahedinilor. Un chibrit şi tot Magrebul sare în aer. Şi ce'o să mai fiarbă Mediterana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu