Printre victime se numără şi o tânără de 16 ani, total neexperimentată sexual, forţată să lucreze într-un bordel flatrate. A fost şcolită de o conaţională în vârstă de 17 ani şi trebuia să presteze până la 50 de numere pe zi.
Dar nu despre ucenică şi nici despre meseria ei nu este vorba, ci despre limba contorsionată pe care am ajuns să o vorbim în public.
De curând, în Parlamentul European s-a pus problema interzicerii formulei de adresare "doamna" şi "domnul". Nu ştiu dacă a fost luată în serios de majoritatea eurodeputaţilor sau a căscat gura vreun tovarăş MEP (Member of the European Parliament - sintagma utilizată în înscrisurile oficiale) fără activitate şi deci fără justificare la diurnă.
Rom sau ţigan? Negru sau american de origine africană? Handicapat sau persoană cu dizabilităţi? Fiecare dezbatere şi variantă îşi au rosturi şi avocaţi.
De ani buni, germanii notează, în redactarea sau transcrierea discursurilor,, dar şi în diverse anunţuri "dragi colaboratori/oare" (Mitarbeiter/innen) sau "dragi studenţi/te" (Student/innen). În comunicările anglofone, relaţia cu presa nu mai este susţinută de "purtătorul de cuvânt" ci de "persoana purtătoare de cuvânt" (spokesperson). Bun, de acord. La fel cum am putea spune "ministra" sau "ministreasa" unei doamne care conduce un minister (chiar aşa, cum e corect: "doctora" sau "doctoriţa"?).
Dar de aici până la cuvântul găsit în ştirea de la care am pornit este deja un pas în gol. Conaţionala junei ucenicite într-ale prostituţiei este, în limba germană, o Landsmännin - adică o "bărbată din aceeaşi ţară".
Ocazie cu care mă retrag să mănânc o oaie. Adică un ou din care nu ştiu dacă, rămas sub cloşcă, ar fi ieşit un cocoşel sau o găinuşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu