„Sunt crizat dar mă tratez”, de Gretzili

Așadar, în plin război (murdar, domnilor, murdar) între Facebook și Google, s-a reparat, după aproape o zi, și Blogger.

Prin urmare și-așa deci, este vorba despre greci.

Căci despre ei citesc și mă minunez și mă depășește și parol că până și tensiunea îmi crește (rimă accidentală).

Citesc în Bild.

Citesc despre țara aia în care nimeni nu bagă de seamă că un mort, fie-i țărâna ușoară, își primește pensia încă 22 de ani de când a fost condus pe ultimul drum cu slujbă de pomenire și tot tacâmul.

Țara aia în care, a propos, preoții primesc supliment de la stat pentru fiecare slujbă oficiată iar călugării de pe muntele Athos sunt artizanii unor sfinte tranzacții cu terenuri departe de ochii păgâni ai fiscului.

Țara aia în care, la contabilitate, anul angajaților din cabinetul premierului, măi Gregorie, măi Iuliane, are 16 luni și asta încă nu e tot căci la Petromul lor („Hellenic Petroleum”) anul de leafă ajunge la 18 luni și include și cinci zile de concediu de lux într-un hotel la alegere.

Țara aia în care în care unul din patru angajabili lucrează la stat și primește bonus pentru punctualitate, pentru spălatul pe mâini, pentru muncă la temperatură între 0 și 8 grade; iar unora, mai norocoși, li se oferă bonus de folosire a copiatorului.

Tara aia în care politicienii de cursă lungă primesc o bonificație de pensionare de 250.000 de euro. În mână.

Țara aia în care parlamentarii în funcție din 1993 au pensie dublă.

Țara aia în care ziua de lucru a șoferilor de autobuz se pontează din momentul în care pleacă de acasă și devine cu adevărat bună odată cu prima de încălzit motorul (după ce, probabil, s-a spălat pe mâini și a aranjat să fie pontat punctual, într-o dimineață în care se văd aburii ieșind pe gură).

Țara în care zilele nelucrătoare ale mecanicilor de locomotivă se lungesc cu patru ore.

Țara aia în care societatea națională de căi ferate are 11 miliarde de euro datorii.

Țara aia în care nu se strâng impozite pentru circa 200.000 de imobile construite fără acte.

Țara aia în care, din cauză de muncă la negru (nu la negrii împotriva cărora și-au vandalizat atenienii străzile), statul pierde anual 30 de miliarde de euro.

Euro ăla care pe restul fraierilor din Uniunea Europeană îi costă mai scump pentru a scoate din faliment legendele Olimpului.

Cu toate bonusurile, primele și compensațiile plătite de stat, un funcționar grec ajunge de la un salariu de bază de 3800 de euro la un venit lunar de 8675 de euro. Iar un paznic de noapte la mai sus-numitul lor Petrom câștigă, dacă prinde ture bune, până la 72.000 de euro anual.

Păi să-i crezi pe greci?

Kalispera!