Nu am studiat dosarul Mătușa Tamara și nici dacă aș fi făcut-o nu am pregătirea necesară să mă pronunț. Instinctiv, îmi vine să dau credit justiției. Chiar dacă mintea îmi spune, în sictir, „stai jos!”. Înclin să cred că sentința e strâmbă. Năstase, cazul concret de astăzi, poartă crucea îndoielii mele asupra întregii clase politice din care face parte, nimeni alta decât cea care a fabricat legile în așa fel încât justiția să poată da sentințe strâmbe.
Nu știu dacă Băsescu a făcut spume la gură când a aflat de sentința în dosarul Mătușa Tamara. Mai degrabă nu, cel mult și le dospește pentru o viitoare ieșire publică. În spatele ușilor închise, toți sunt o gașcă. Restul e circ ieftin. Probabil același - cu justiția nereformată. Dacă va scoate iarăși placa asta, singurul lucru decent pe care ar putea să îl facă ar fi să se proclame înfrânt de sistem și să demisioneze, la pachet cu toți cei cărora le-a dat tema aia cu modernizarea statului.
Dar asta se petrece numai în mintea mea - înfierbântată de pe urma unor știri pe care le-am auzit în ultimele zile.
Cea mai recentă este de astăzi și spune așa: curtea supremă de land din Münster a decis reorganizarea alegerilor comunale de la Dortmund, desfășurate în 2009 și câștigate de social-democrații (care deținuseră și în mandatul precedent majoritatea în consiliul local). Motivația instanței pare năucitoare, pentru unul trăind între două lumi - Germania și România.
Ce s-a întâmplat, de fapt: cu patru zile înaintea alegerilor din 30 august 2009, primarul de atunci al Dortmundului și trezoriera primăriei au mințit cu privire la bugetul instituției, declarând că sumele de care dispune orașul sunt suficiente pentru cheltuielile avute în vedere. Cu toate acestea, cei doi știau încă din 11 august că situația este alta. Luni dimineață, după alegeri, locuitorii din Dortmund aveau să afle că orașul are un deficit de 100 de milioane de euro. Între timp, însă, social-democrații încasaseră voturi suficiente pentru a rămâne partidul majoritar în parlamentul local.
După doi ani de procese, instanța de la Münster a decis că „prin comportamentul informațional nedemocratic”, cei în culpă au săvârșit un act care anulează valabilitatea rezultatului alegerilor. Președintele completului de judecată a explicat că nu este vorba despre o simplă dispută politică ci despre valoarea adevărului într-o democrație.
Întâmplător, substantivele comune - cum este „minciună”, dar și „adevăr”, „democrație” sau „justiție” - se scriu, în limba germană, cu literă mare. Și la fel se și ctiesc, pare-se.
PS: prin urmare, astfel de mizerii nu sunt invenții românești, vor jubila unii; până și nemții, cât sunt ei de nemți, iaca...; mda, se poate spune și așa, dacă vrei cu tot dinadinsul și refuzi să admiți că substantivele comune scrise cu literă mică nu sunt cuantificabile doar ortografic.
PPS: președintele Germaniei, Christian Wulff, a fost audiat în Parlamentul de la Berlin și i s-a iertat deja o jumătate de vină după ce a admis că a procedat greșit tăinuind un împrumut de 500.000 de euro de la soția unui om de afaceri pe vremea în care era premierul creștin-democrat al landului Saxonia Inferioară; în Saxonia Inferioară, însă, parlamentarii regionali, simțindu-se trădați în încrederea pe care i-au acordat-o, vor să reverifice și alte momente din trecutul recent al actualului președinte federal.
PPPS: și pentru că non che due senza tre, liberalii germani au de azi un nou secretar general; care secretar general al liberalilor a rămas tot azi fără imunitate pentru că, în urmă cu o lună, a agățat cu mașina pe care o conducea oglinda unei alte mașini și a fugit de la locul accidentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu