Pagini

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Explicația știrii din ultimele săptămâni, sâmbăta asta


Nemții s-au angajat să absoarbă cel mai mare număr de refugiați din Siria. O fac pentru că le permite limba. 


În limba arabă, vocalele nu au prea multă valoare. Vorbitorii de arabă pun preț pe consoane, în rest, vocalele – sunetele acelea pe care noi respirăm de fapt cuvintele pe care le vorbim – pica la ei cumva aleator și, dacă se poate, cât mai rar. Poate de aceea ni se pare și că vorba le este mereu amenințătoare. Ia să-ți spună zi de zi interesul intermediar Oprea că ”mprșcg dvztrsmn brcl”, nu te-ar lua cu fiori? Ăăă… Ah, stai, că îngălatul ăla chiar așa vorbește! 

Mbene. Am divagat.

Vorbitorii de arabă își spun Muamar, Mhamad, Mîhmad, Îmhamad, mHamad, Mahmud sau Mohammad (și scriu محمد), în funcție de regiune și contactul cu alte culturi pre-existente sau călătoare prin lumea lor. Își pun Usman, Osman sau, uneori, chiar Osama sau Usamah.
Ca-n Osama bin Laden. Acest bin este unul și același cu ben-ul pe care îl împart cu verii lor după Sem din lunca Iordanului, și cu ibn, care, ca și celelalte două, tot „fiul lui” înseamnă.

Well, bin ăsta despre care tocmai zisăi este germanul „sunt”. Pentru că germanii din ziua de azi sunt bin deja: 
- bin harnic, 
- bin căpos, 
- bin punctual, 
- bin ursuz, 
- bin Müller,
- bin perfecționist, 
- bin la piață, 
- bin la meci, în Polonia, mă întorc repede (după ce pierdem returul de la Stalingrad), 
- bin beat sub masă la Oktoberfest.

Tot un fel de „fiul lui”, până la urmă.

Ich bin nicht Müller.

Alles gute,
Eure liebe Mutter Angela bin Merkel 

PS: doi polițiști germani opresc un trecător pe stradă, în anul 2031 și-l legitimează; cu actul de identitate al trecătorului în mână, unul dintre polițiști își întreabă colegul „Auzi, Yasin, ce nume e Müller ăsta?”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu