Mândri de Enescu, nu?

Enescu. Când superpopular, când indescifrabil. Obositor sau reconfortant. Proaspăt, în orice caz.
Patru mai nu e doar ziua Star Wars, dar, iaca, plozii n-au de unde știi despre altceva. May the Fourth be with you!
Patru mai este și ziua când a plecat George Enescu.



 Am văzut o fotografie făcută ieri la mormântul din Pere Lachaise al compozitorului.

Comentariul: 

Nici urmă de floare sau lumânare
Către Ambasada Română Paris, ICR Paris, Societatea Enescu Paris, muzicienii români și toți ceilalți români prea-iubitori de Enescu din Paris
Mormântul lui George Enescu ieri, 4 mai 2015, la 60 de ani de la trecerea lui dincolo...
Photo: Axia Marinescu

Via Raluca Știrbăț.

Așa stau lucrurile de când îmi amintesc eu Pere Lachaise. Acum trei ani arăta și mai jalnic, de s-a pus mama să rupă buruienile ivite pe la colțurile pietrei funerare.

Hai, că se jelește sfârșitul compozitorului în condiții „mizere”, într-un hotel din Paris, e una. Dar, de atunci încoace, Enescu a adus plusvaloare României cam câtă i-a adus Olandei Van Gogh cel ignorat în sărăcie în timpul vieții. Care România i-a dăruit lui Enescu atenția cuvenită pe vremea Regatului, la Sinaia, da. Dar România nu este și nu va fi niciodată Olanda. Și nici nu-l va merita pe Enescu.