Îşi etalează, făloşi nevoie mare, halatele de meşter al casei, palid-albastru de la atâta spălare - deşi stratul de praf s-a impregnat iremediabil în ţesătură şi pare, mai degrabă, un blazon.
Sau îşi plimbă, importanţi, vechea servietă îmbâcsită cu toate chitanţele adunate în ultimii 20 de ani.
Au o privire inconfundabilă. Un look cum altul nu'i. O cătătură irepetabilă. Dacă ţi'ar tăia calea îmbrăcaţi în slip, ţi'ar fi imposibil să nu'i recunoşti. Dacă îi întâlneşti în trafic, e bine să nu te bagi în seamă cu ei. Chiar dacă şofează ca'n bancurile proaste, lasă'i în plata Domnului. Se vor grăbi să sune la poliţie să te reclame. În Germania, reclamantul din trafic are, încă, dreptate. Şi când nu are.
Unii chiar sunt meşterii imobilelor cu apartamente de închiriat. Ca şi administratorii de scară din România, atâta doar că se pricep să repare o chiuvetă care sifonează.
Scriu note pe care le lipsec la avizier. Măsoară cu rigla dacă ai depăşit dunga ce delimitează locul tău de parcare şi stau cu urechea lipită de ţeavă să afle dacă ai terminat de făcut duşul la 21:59:59 sau a mai curs un strop şi la orele fix 10 ale serii. Vorbesc limba germană a cartierului în care s'au născut şi n'ai să ştii niciodată ce au să'ţi reproşeze decât dacă te înştiinţează în scris. Şi, atunci, numai dacă notificarea e bătută la maşină sau scrisă pe calculator. Căci grafia germană pe care au învăţat'o, cu decenii bune în urmă, mai poartă ceva din înfloriturile scrierii utilizate de fraţii Grimm.
Alţii sunt mai puţin pricepuţi. Dar la capitolul importanţă stau foarte bine. Şi's chiar convinşi de rostul pe care îl au în lumea asta. Sunt vigilenţi şi necruţători, taie răul de la rădăcină, taie în carne vie, taie cupoane din cotoarele de amenzi şi se plimbă pe trotuare ciupind fiecare secundă trecută peste timpul de parcare cumpărat. Ai plătit până la 16:52 şi e 16:49? Deja dă târcoale maşinii, cu ochii pe ceas cât cepele, cu pixul într'o mână, gata să completeze amenda pe care o vei găsi în geam. Merită să rişti o ieşire contracronometru doar de dragul deziluziei pe care o va suferi văzând că te'ai încadrat în timpul cumpărat. De aproape un secol li s'a băgat în cap însemnătatea vigilenţei sociale. Aproape întreg secolul trecut au fost instigaţi la delaţiune - mai întâi de dictatura nazistă, apoi de vânătorii de vrăjitoare. Aşa că nevoie de a pune lucrurile la punct chiar dacă ele sunt la punct face parte, în cazul celor care au trăit vremurile nefericite ale secolului XX, din modul lor de viaţă. Şi nu se simt împliniţi dacă, într'una din aceste zile, nu au făcut ceva, oricât de neînsemnat, pentru a lăsa Germania acolo unde trebuiau să o găsească dar n'au găsit'o pentru că n'a fost nimeni ca ei, înaintea lor, s'o facă!
Sau îşi plimbă, importanţi, vechea servietă îmbâcsită cu toate chitanţele adunate în ultimii 20 de ani.
Au o privire inconfundabilă. Un look cum altul nu'i. O cătătură irepetabilă. Dacă ţi'ar tăia calea îmbrăcaţi în slip, ţi'ar fi imposibil să nu'i recunoşti. Dacă îi întâlneşti în trafic, e bine să nu te bagi în seamă cu ei. Chiar dacă şofează ca'n bancurile proaste, lasă'i în plata Domnului. Se vor grăbi să sune la poliţie să te reclame. În Germania, reclamantul din trafic are, încă, dreptate. Şi când nu are.
Unii chiar sunt meşterii imobilelor cu apartamente de închiriat. Ca şi administratorii de scară din România, atâta doar că se pricep să repare o chiuvetă care sifonează.
Scriu note pe care le lipsec la avizier. Măsoară cu rigla dacă ai depăşit dunga ce delimitează locul tău de parcare şi stau cu urechea lipită de ţeavă să afle dacă ai terminat de făcut duşul la 21:59:59 sau a mai curs un strop şi la orele fix 10 ale serii. Vorbesc limba germană a cartierului în care s'au născut şi n'ai să ştii niciodată ce au să'ţi reproşeze decât dacă te înştiinţează în scris. Şi, atunci, numai dacă notificarea e bătută la maşină sau scrisă pe calculator. Căci grafia germană pe care au învăţat'o, cu decenii bune în urmă, mai poartă ceva din înfloriturile scrierii utilizate de fraţii Grimm.
Alţii sunt mai puţin pricepuţi. Dar la capitolul importanţă stau foarte bine. Şi's chiar convinşi de rostul pe care îl au în lumea asta. Sunt vigilenţi şi necruţători, taie răul de la rădăcină, taie în carne vie, taie cupoane din cotoarele de amenzi şi se plimbă pe trotuare ciupind fiecare secundă trecută peste timpul de parcare cumpărat. Ai plătit până la 16:52 şi e 16:49? Deja dă târcoale maşinii, cu ochii pe ceas cât cepele, cu pixul într'o mână, gata să completeze amenda pe care o vei găsi în geam. Merită să rişti o ieşire contracronometru doar de dragul deziluziei pe care o va suferi văzând că te'ai încadrat în timpul cumpărat. De aproape un secol li s'a băgat în cap însemnătatea vigilenţei sociale. Aproape întreg secolul trecut au fost instigaţi la delaţiune - mai întâi de dictatura nazistă, apoi de vânătorii de vrăjitoare. Aşa că nevoie de a pune lucrurile la punct chiar dacă ele sunt la punct face parte, în cazul celor care au trăit vremurile nefericite ale secolului XX, din modul lor de viaţă. Şi nu se simt împliniţi dacă, într'una din aceste zile, nu au făcut ceva, oricât de neînsemnat, pentru a lăsa Germania acolo unde trebuiau să o găsească dar n'au găsit'o pentru că n'a fost nimeni ca ei, înaintea lor, s'o facă!
Avem si noi d'astia. Da' nu fac dus, ca apa-i scumpa.
RăspundețiȘtergere