Pagini

marți, 29 septembrie 2009

Jülich. Două miliarde şi ceva şi un pui de somn.

Germana mea are la bază un vocabular cules de la mama şi bunica. Mama şi bunica nu discutau de Sauerstoff sau Kohlendioxid, nici despre abschiedung-ul CO2-ului.
(Note to myself: nu uita de textul în germână!)
Germana mea, deci, nu are cum să ţie pasul cu germana unui şef de proiect de la un megacentru de excelenţă în cercetare care vorbeşte încet şi cu ritmul vocilor care citeau, în copilăria mea, balize pe frecvenţele de unde lungi; vorbeşte, excelentul acesta, în germana lui tehnică, de la celălalt capăt al sălii, povestind un powerpoint în cinstea căruia a coborât parţial obloanele. Înaintea lui mi'a mai vorbit un alt excelent despre viteza unui computer cu 72 de procesoare iar un altul, la fel de excelent de felul său, despre cum încearcă ei să facă nu ştiu ce din alge.
Monotonia e blândă şi caldă, ca şi aerul din sala în a cărui fund am găsit un loc, într'un colţ - şi, ca atare, nu'mi rămâne decât un singur lucru de făcut.
Oare dintre toate rundele în care ştiu sigur c'am aţipit, oi fi atras vreodată atenţia?

PS: singura chestie cu care am rămas, fără să mă chinui să'mi aduc aminte, după vizita la Jülich, a fost bugetul pe care îl primeşte o parte /numai o parte, aşa numita asociaţie Helmoltz) din cercetarea germană - puţin peste două miliarde de euro; ca atare produc şi laureaţi Nobel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu