Pagini

miercuri, 23 septembrie 2009

Omleiding

În satul acela din pusta Bărăganului, unde movila a crescut tare nefirească, de te întrebi ce, Doamne iartă'mă, or fi ascuns sub ea, după care au mai pus şi o antenă de telefonie mobilă deasupra şi au împrejmuit'o cu sârmă ghimpată, ca să fie şi mai mare misterul, în satul acela din pusta Bărăganului, un bec din cele zece, toate arse, ale reţelei de iluminat public, unul singur, măcar, nu poate fi schimbat. Nu le iese la socoteală operaţiunea aia cu schimbatul. Că doar unii plătitori de taxe sunt mai egali decât alţii...

În vremea asta, în ţara aia, vorba lui Alecu, inventată de englezi şi nemţi ca să aibă unde să se bată, autostrăzile sunt iluminate a giorno pe sute de kilometri (liniari şi, uneori, circulari). O monarhie putredă şi dejghinată şi anacronică, asta e Belgia. Mâine-poimâine n'o să mai existe decât în închipuirea şi melancolia singurilor belgieni veritabili, marocanii.

Ei, bine, dacă ieşi de pe autostrăzi, dacă scoţi autostrăzile de pe gps ca să mergi omeneşte, lucrurile se schimbă, brusc. În sate, pâinea se vinde non-stop - peste zi la magazinul brutarului iar noaptea din automate de pâine pe care încă nu le'a spart vreun neintegrat adus din Leopoldville pe vremea coloniilor congoleze. Al naibii, negroteii ăştia, nici măcar să'i mai portretizezi în răul absolut nu poţi! E trist să vrei să fi rasist şi să n'ai motiv... Asta fu o paranteză.

Revenind: aşa cum pâinea o poţi cumpăra, noaptea, de la un automat, la fel şi la pompă a fost desfiinţat angajatul. Şi dă'i, cu Ionică, prin Belgia, noaptea, fratele meu. Plecat din Bruxelles, unde toate benzinăriile deschise erau express, cu self-service. Şi nu ar fi un capăt de lume, dar POS-urile de la pompă vor carduri cu cip iar băncile din România emit numai carduri cu bandă. Naşpa...

Calm, Ştefănescule, cătinel-cătinel, că doar e aglomerare urbană şi cu siguranţă se rezolvă, nu? Computerul de bord indică motorină pentru 108 km, gps-ul spune 104 km până la destinaţie. Bun, zic, excelent, la rigoare, ajung cu ea în faţa casei lui Sebi în virtutea inerţiei. Şi, apoi, am mai rămas în pana prostului - numai că acu' nu'l mai am pe Răzvan să fugă prin deşert până'n primul sat.

Dar uite că 104 km ăştia de la bordul gps-ului nu ştiu de porţiuni închise pe motiv de şantier. Şi se adună destul de mulţi kilometri încât să vrei să găseşti, în noapte, un belgian (flamand, valon sau marocan, cui îi mai pasă) de la care să afli UNDE, mon frere, există o pompă la care eu, românu' de la ţară, omu' simplu din satul în care s'a născut eternitatea iar Romtelecomu' n'a ajuns (las' că şi Electrica a venit degeaba), eu sunt ăla şi vreau să pot să plătesc cu banu' de hârtie, ban adevărat, din portofel, la casier. Mă'nţelegi?

Mi'a luat vreo 70 de kilometri (o parte dintre ei deja adăugaţi disperant la cei 104 din teorie) şi cel puţin trei "viraţi brusc la stânga" întrerupte în bariere cu indicatoare de Omleiding până să îl descopăr pe băiatul blond oprit să cumpere, de la automat, o doză de băutură răcoritoare acidulată - şi să aflu de la el că unele benzinării au, pe lângă pompele cu POS, câteva pompe cu POS plus o fantă de introdus şi plătit cu bani gheaţă! Cum ar fi benzinăria în care tocmai mă aflam!

Şi gata! Gata? Ei, aş.

Mă vedeţi? Stau ca viţelu' şi mă uit la instrucţiunile de folosire pe care, de fapt, până la urmă, va trebui să le dibuiesc. Să înţeleg cum şi de ce să bag bancnota (o s'o pun pe cea mai mică, măcar dacă mi'o fură să fie paguba minimă); să înţeleg ce vrea de la mine aparatul după ce mi'a supt hârtiuţa; să apăs pe butonul potrivit, care clipoceşte de'l vede şi tovarăşul meu chior de joacă din copilărie; să pun mâna pe pompa de diesel, nu pe cea de benzină şi să am grijă să nu trec de limita celor cinci euro plătiţi - ca şi cum nu s'ar opri, fireşte, ea, de la sine. Şi, dacă îmi iese, mai pun de zece euro.

Am slăbit două kile în benzinăria aia pustie din satul acela mic şi adormit care, cred, merita să'i reţin măcar numele!

5 comentarii:

  1. Daca angajatul insarcinat cu vizionarea inregistrarilor camerelor video din benzinaria aia e mai glumet, cred ca o sa te vedem pe iutub. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. marocanii? p'asta tre sa o explici

    RăspundețiȘtergere
  3. deci, Dorule:
    un pluton al armatei belgiene la ordinul comandantului:
    "flamanzii, un pas în faţă, valonii, un pas la dreapta"
    la care un băieţel mai măsliniu, cu origini limpede marocane, ridică mâna şi întreabă
    "et nous, les belges?"

    RăspundețiȘtergere
  4. deci, da ! exista o sinergie a faptelor care eludeaza meandrele concretului si te duce fix la intamplari electronicizate in care de cele mai multe ori iti prinzi tehnologic urechile. sa le fecundez tehnologia !

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristian Stefanescu
    BT emite carduri cu CIP
    ei, ce zici de asta? :) :)
    te-am prins!

    RăspundețiȘtergere