De fapt, după o trezeală poate prea matinală îndopată cu o cafea rămasă de ieri, tutun şi surf fără compas, ajunsesem în punctul în care'mi venea să scriu despre "acei oameni minunaţi şi agendele lor care le'au luat minţile". Dacă aş lua'o de la început la ora asta, aş putea scrie despre "Acei oameni minunaţi şi agendele lor de la care s'au tâmpit de'a dreptul".
Dar, între timp, mi'a cântat la cap Tanita Tikaram, am aflat că Michael Ende ar fi împlinit astăzi 80 de ani, m'am uitat în silă la preaplinul unora cărora le lipseşte acel minim contact cu realitatea cât să realizeze că oferta unică pe care le'a făcut'o, cândva, viaţa merită o răsplată şi, chiar dacă n'ai harul să dai îndărăt, măcar poţi transpira puţin sau, măcar, te poţi da din drum lăsându'i pe unii mai pricepuţi la manşă, că se scufundă, naibii, corabia. Şi nu e neapărat vorba despre Băsescu (deşi ar putea fi...).
Şi, într'un final, mi s'a făcut un dor nebun, aducându'mi aminte că, în drum spre serviciu, am văzut o superbă şi singuratică bancă cenuşie pe o poiană verde. Şi n'a mai contat altceva...
În fine, "acei minunaţi oameni" sunt foşti colegi alături de care am lucrat - şi mi'a plăcut să o fac - de'a lungul timpului, pe vremea când încă se mai făcea presă de dragul cuvântului şi nu se pervertiseră atât de mulţi la vânători de capre prin curţile vecinilor şi nici nu aspirau la o şpagă mai consistentă decât o vodcă mare cu mirinda.
Agendele lor nici nu mă mai interesează. Ştiu doar că există, i'am văzut dându'şi cu agendele în cap de nenumărate ori, filele rupte dintr'o agendă au ajuns, scrisori pierdute, în agendele celorlalţi şi circul merge mai departe. Aşa că încep să cred c'o fi ceva cu mine...
Gata, că nu's vreun Beigbeder-wanna-be!
PS:
- Ştii că Michael Ende ar fi împlinit azi 80 de ani?
- Da? Ce'a mai îmbătrânit şi ăsta...
- Mda, şi când te gândeşti că numai oasele i'au mai îmbătrânit!
- A, da? A murit? Când?
- Păi în 1995, dacă nu greşesc.
- În '95? Ce făceam eu în '95?
- Spălai rufe şi zdrăngănea centrifuga şi poate n'ai auzit telefonul...
Dar, între timp, mi'a cântat la cap Tanita Tikaram, am aflat că Michael Ende ar fi împlinit astăzi 80 de ani, m'am uitat în silă la preaplinul unora cărora le lipseşte acel minim contact cu realitatea cât să realizeze că oferta unică pe care le'a făcut'o, cândva, viaţa merită o răsplată şi, chiar dacă n'ai harul să dai îndărăt, măcar poţi transpira puţin sau, măcar, te poţi da din drum lăsându'i pe unii mai pricepuţi la manşă, că se scufundă, naibii, corabia. Şi nu e neapărat vorba despre Băsescu (deşi ar putea fi...).
Şi, într'un final, mi s'a făcut un dor nebun, aducându'mi aminte că, în drum spre serviciu, am văzut o superbă şi singuratică bancă cenuşie pe o poiană verde. Şi n'a mai contat altceva...
În fine, "acei minunaţi oameni" sunt foşti colegi alături de care am lucrat - şi mi'a plăcut să o fac - de'a lungul timpului, pe vremea când încă se mai făcea presă de dragul cuvântului şi nu se pervertiseră atât de mulţi la vânători de capre prin curţile vecinilor şi nici nu aspirau la o şpagă mai consistentă decât o vodcă mare cu mirinda.
Agendele lor nici nu mă mai interesează. Ştiu doar că există, i'am văzut dându'şi cu agendele în cap de nenumărate ori, filele rupte dintr'o agendă au ajuns, scrisori pierdute, în agendele celorlalţi şi circul merge mai departe. Aşa că încep să cred c'o fi ceva cu mine...
Gata, că nu's vreun Beigbeder-wanna-be!
PS:
- Ştii că Michael Ende ar fi împlinit azi 80 de ani?
- Da? Ce'a mai îmbătrânit şi ăsta...
- Mda, şi când te gândeşti că numai oasele i'au mai îmbătrânit!
- A, da? A murit? Când?
- Păi în 1995, dacă nu greşesc.
- În '95? Ce făceam eu în '95?
- Spălai rufe şi zdrăngănea centrifuga şi poate n'ai auzit telefonul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu