I'au râs în nas, l'au batjocorit, în cele din urmă l'au ignorat. Cu siguranţă avea ceva în minte, altfel nu s'ar fi străduit să le pună pe masă acel avertisment. Un tiran, asta era. Căuta să îşi anihileze toţi duşmanii, să domnească singur, într'o lume a spaimei.
Dar, vai, avea dreptate.
Nu, nu despre el e vorba, ci despre tatăl lui Superman, înţeleptul lider al planetei Krypton.
Aproape că nu este domeniu al cunoaşterii pentru care să nu existe, undeva, pe lumea asta, un bust sau o altă reprezentare ilizibilă a unui martir. Oameni au fost arşi pe rug, biciuiţi în piaţa publică, alungaţi din cetate...
Distrugerea planetei Krypton din frumoasa ficţiune care ne'a captivat pubertatea în anii de aur ai pop-culture-ului a fost, până una alta, o metaforă despre rezultatele ingnoranţei cu care unii ca mine, care am dificultăţi în a converti Farenheit în Celsius, au tratat argumentele ştiinţei.
Climagate a picat cu câteva zile înainte de summitul de la Copenhaga. A fost comandă politică? A fost intervenţia oligarhilor? Dumnezeu cu mila.
Henry Stimson, secretarul (ministrul) Apărării (de război, în vremea aceea) al preşedinţilor Taft şi FD Roosevelt, a rămas în istorie nu doar prin bomba de la Hiroshima ci şi prin remarca "Domnilor, nu citiţi scrisorile altora".
Dacă Stimson nu ar fi citit corespondenţa altora, cursul istoriei nu ar fi fost acelaşi. Aşadar, poftiţi de le citiţi. Sunt multe, peste 1000. Nu toate merită atenţie. Dar fiecare poate să'şi facă o părere. A sa. Concluziile fiecăruia sunt carburantul unei alte controverse. Controversele sunt carburantul progresului.
Dar, vai, avea dreptate.
Nu, nu despre el e vorba, ci despre tatăl lui Superman, înţeleptul lider al planetei Krypton.
Aproape că nu este domeniu al cunoaşterii pentru care să nu existe, undeva, pe lumea asta, un bust sau o altă reprezentare ilizibilă a unui martir. Oameni au fost arşi pe rug, biciuiţi în piaţa publică, alungaţi din cetate...
Distrugerea planetei Krypton din frumoasa ficţiune care ne'a captivat pubertatea în anii de aur ai pop-culture-ului a fost, până una alta, o metaforă despre rezultatele ingnoranţei cu care unii ca mine, care am dificultăţi în a converti Farenheit în Celsius, au tratat argumentele ştiinţei.
Climagate a picat cu câteva zile înainte de summitul de la Copenhaga. A fost comandă politică? A fost intervenţia oligarhilor? Dumnezeu cu mila.
Henry Stimson, secretarul (ministrul) Apărării (de război, în vremea aceea) al preşedinţilor Taft şi FD Roosevelt, a rămas în istorie nu doar prin bomba de la Hiroshima ci şi prin remarca "Domnilor, nu citiţi scrisorile altora".
Dacă Stimson nu ar fi citit corespondenţa altora, cursul istoriei nu ar fi fost acelaşi. Aşadar, poftiţi de le citiţi. Sunt multe, peste 1000. Nu toate merită atenţie. Dar fiecare poate să'şi facă o părere. A sa. Concluziile fiecăruia sunt carburantul unei alte controverse. Controversele sunt carburantul progresului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu