Să'ţi intre'n casă un bărbat înalt, brunet.
Să nu mănânci animal (mort, desigur!) care dă'napoi.
Să mănânci neapărat peşte.
Să ai bani în buzunar. Să ai nu bani ci fix MONEDE'n buzunar.
Să te sorcovească mai întâi de toate şi de toţi un bărbat.
Să ai masa plină.
Să deschizi şampania la 12 fix da' tot la 12 fix să te şi pupi cu cine trebuie sau vrei.
Să te găsească anul nou aşa.
Şi pe dincolo.
Şi invers.
Da' musai să te găsească.
Şi, brusc, dintr'odată, peste pachetul ce părea complet şi suprasaturat de superstiţii se prăvale, pohtită de o naţie întreagă, sclavia flăcării violet. Să nu cumva să intri'n noul an fără un vişiniu, acolo, de orice nuanţă, pe tine. Cravata; sau eşarfa; sau pălăria; sau tricoul; sau sutienul; sau chiloţelul, chiar dacă'i tanga şi cam n'are pe ce să se mai prinză şi culoarea...
Ce haios tre'să fie să fii extraterestru şi să admiri this creepy little third rock from the sun în cursul a ceea ce locuitorii ei numesc 31 decembrie. Mici-mititele explozii de lumini multicolore rotindu'se în jurul axei planetei, cu patru grade pe oră, dinspre est spre vest, preţ de o rotaţie completă. Şi, iaca, acolo, lângă Marea Neagră, fix peste buricul pământului, o pată vişinie.
O fi o malformaţie a corpului cosmic? O fi vreo boală? O fi o mică nebunie? O fi vocea lui Hrebe? O fi Băse?
Nu'nţeleg de ce l'am mai alungat cu pietre pe guru Grig. Da' nu'nţeleg eu multe... Numa' grijă mare - să nu vă vadă Claudio Zambon, partenerul de afaceri imobiliare al coanei Nuţi. C'a pus monopol pe violetr şi vă târăşte prin tribunale.
La anu' & la mulţi ani!
PS: dacă mă gândesc bine, am intrat şi eu cu violet în noul an; da' o tot fac de vreo patru decenii, căci alb îmi este sufletul, violetă inima!
Să nu mănânci animal (mort, desigur!) care dă'napoi.
Să mănânci neapărat peşte.
Să ai bani în buzunar. Să ai nu bani ci fix MONEDE'n buzunar.
Să te sorcovească mai întâi de toate şi de toţi un bărbat.
Să ai masa plină.
Să deschizi şampania la 12 fix da' tot la 12 fix să te şi pupi cu cine trebuie sau vrei.
Să te găsească anul nou aşa.
Şi pe dincolo.
Şi invers.
Da' musai să te găsească.
Şi, brusc, dintr'odată, peste pachetul ce părea complet şi suprasaturat de superstiţii se prăvale, pohtită de o naţie întreagă, sclavia flăcării violet. Să nu cumva să intri'n noul an fără un vişiniu, acolo, de orice nuanţă, pe tine. Cravata; sau eşarfa; sau pălăria; sau tricoul; sau sutienul; sau chiloţelul, chiar dacă'i tanga şi cam n'are pe ce să se mai prinză şi culoarea...
Ce haios tre'să fie să fii extraterestru şi să admiri this creepy little third rock from the sun în cursul a ceea ce locuitorii ei numesc 31 decembrie. Mici-mititele explozii de lumini multicolore rotindu'se în jurul axei planetei, cu patru grade pe oră, dinspre est spre vest, preţ de o rotaţie completă. Şi, iaca, acolo, lângă Marea Neagră, fix peste buricul pământului, o pată vişinie.
O fi o malformaţie a corpului cosmic? O fi vreo boală? O fi o mică nebunie? O fi vocea lui Hrebe? O fi Băse?
Nu'nţeleg de ce l'am mai alungat cu pietre pe guru Grig. Da' nu'nţeleg eu multe... Numa' grijă mare - să nu vă vadă Claudio Zambon, partenerul de afaceri imobiliare al coanei Nuţi. C'a pus monopol pe violetr şi vă târăşte prin tribunale.
La anu' & la mulţi ani!
PS: dacă mă gândesc bine, am intrat şi eu cu violet în noul an; da' o tot fac de vreo patru decenii, căci alb îmi este sufletul, violetă inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu