Am fost la Londra mai acum câteva luni. Am umblat bezmetic şi'am dus aparatul la ochi pe unde mi'a trecut prin minte. Am pozat poliţaiu' britanic sau curtea unităţii militare fără să se gândească vreun paznic să se repeadă la mine, aşa cum obişnuiesc s'o facă badigarjii de macaz de cale ferată din ţara în care şeful statului (un profund democratic preşedinte, nicidecum o decadentă regină) fură (pardon, confiscă) telefonul unei păsărici şi se uită cu degetele încleştate în ochii mei (nu vreau să insinuez nimic despre lucruri care, de fapt, nu se cade să le menţionezi!) când vreau să'i fac o poză.
Bun. Am fost, deci, la Londra - şi singura dată când s'a legat cineva de mine a fost când am traversat ca besmeticul strada prin faţa Palatului Buckingham, deşi aveam semafor şi trecere de pietoni 50 de metri mai la stânga. "Are You playing fool or what?", mi s'a adresat agentul de circulaţie oripilat de balcanismul pe care'l comisesem.
În ţara aia care a inventat şi perfecţionat un sistem politic - democraţia parlamentară - greu aplicabil în alte părţi, nişte băieţi s'au supărat pe legislaţia anti-teroristă care pune "under attack" fotografia.
În ţara aia care transpiră atât de multă libertate încât unii dintre locuitorii insulei nici nu mai realizează ce li se întâmplă, băieţii ăştia despre care vorbesc şi care susţin că sunt fotografi, nu terorişti, se adună periodic să protesteze împotriva lui "section 44 of the Terrorism Act". Probabil că cineva chiar îi ia în serios.
O vor face şi pe 23 ianuarie, în Trafalgar Square.
Anul trecut am avut ideea unui foto-flashmob în Gara de Nord. Poate nu ştiaţi dar legislaţia românească nu permite pozatu'n gară. Asta pe planeta Google Earth, desigur. Am fost, însă, prea leneş ca s'o duc pân'la capăt. După două-trei mailuri (cu confirmare de co-participare) am renunţat. În sinea mea am rămas pozar, nu terorist - dar, deopotrivă (sau mai ales?), profund balcanic am rămas, sclav al delăsării & umil în raportul cu statul. Care statul oricum n'o să facă niciodată ce vreau eu de la el dacă nu'i bag sula'n coastă.
Bun. Am fost, deci, la Londra - şi singura dată când s'a legat cineva de mine a fost când am traversat ca besmeticul strada prin faţa Palatului Buckingham, deşi aveam semafor şi trecere de pietoni 50 de metri mai la stânga. "Are You playing fool or what?", mi s'a adresat agentul de circulaţie oripilat de balcanismul pe care'l comisesem.
În ţara aia care a inventat şi perfecţionat un sistem politic - democraţia parlamentară - greu aplicabil în alte părţi, nişte băieţi s'au supărat pe legislaţia anti-teroristă care pune "under attack" fotografia.
În ţara aia care transpiră atât de multă libertate încât unii dintre locuitorii insulei nici nu mai realizează ce li se întâmplă, băieţii ăştia despre care vorbesc şi care susţin că sunt fotografi, nu terorişti, se adună periodic să protesteze împotriva lui "section 44 of the Terrorism Act". Probabil că cineva chiar îi ia în serios.
O vor face şi pe 23 ianuarie, în Trafalgar Square.
Anul trecut am avut ideea unui foto-flashmob în Gara de Nord. Poate nu ştiaţi dar legislaţia românească nu permite pozatu'n gară. Asta pe planeta Google Earth, desigur. Am fost, însă, prea leneş ca s'o duc pân'la capăt. După două-trei mailuri (cu confirmare de co-participare) am renunţat. În sinea mea am rămas pozar, nu terorist - dar, deopotrivă (sau mai ales?), profund balcanic am rămas, sclav al delăsării & umil în raportul cu statul. Care statul oricum n'o să facă niciodată ce vreau eu de la el dacă nu'i bag sula'n coastă.
Ce faci, bre? priveste inapoi cu manie? Priveste inainte cu zambet, ca doar esti cetatean european si, daca-ti permiti, pe 23, ia un low-cost pana la Londra si pana seara esti inapoi.
RăspundețiȘtergere