Dacă ar pune'o cineva pe Elena Udrea, la o televiziune (dar nu se duce ea la astfel de televiziuni), în faţa unui monitor pe care se derulează, succesiv, cele două secvenţe, cea de ieri, cu "eu aşa ştiu", şi cea de azi, cu "eu aşa cred" (mă rog, cu "părerea mea"), ce ar spune?
Evident ţi'ar spune de la obraz că încerci să o ataci într'un mod josnic, jurnalistule ordinar care eşti! Tocmai de aceea democraţia trebuie să biruiască asupra presei!
Paranteza1: cineva să'l anunţe lui Ioan T Morar că războiul s'a terminat.
Paranteza 2: cineva să le atragă pedeliştilor atenţia că sunt extrem de penibili când încearcă să ne sugereze că România suferă de misoginism şi nici nu e pregătită pentru gloria Elodiei... pardon, Elenei Udrea.
De fapt, presa şi democraţia (aflate, apud Sebi Lăzăroiu, în război) sunt două instituţii antagonice de acelaşi hram, până la urmă. Şi, în orice ţară, îşi seamănă perfect. Fiecare presă cu democraţia ei. Fiecare democraţie cu presa ei.
Două exemple am de astăzi, doar.
Evenimentul Zilei.
Titlu mare: "Toni Tecuceanu nu a murit de gripă porcină".
Citat astfel, e clar că a venit vreun raport, nu?
Aş, e fratele lui Tecuceanu, speculând prin punerea cap la cap a unor informaţii culese din diverse surse şi a unor succesiuni de evenimente.
Pe frontpage-ul Evenimentului este şi un teaser pentru Capital. Publicaţie serioasă, nu? Săptămânal economic de referinţă.
Titlu: "Cum te lasă Orange fără Internetul pe care-l plăteşti pentru iPhone".
Well, cum?
Orange, liderul pieţei locale de telecomunicaţii şi singurul operator care comercializează terminalul Apple iPhone pe piaţa din România, poate suspenda oricând oferta de date pentru iPhone în situaţia unei utilizări abuzive a acestui serviciu.
Sigur că "utilizării abuzive" este o sintagmă cu limite laxe. Şi, totodată, vorbim despe Orange, unul dintre operatorii de telefonie mobilă din categoria "toţi o apă şi'un pământ".
Până una alta, însă, autorul se referea la cazul folosirii abuzive, nu? Dar pe care'l plăteşti, da?
Probabil vreun şef de la Ringier a abuzat într'un fel şi a rămas fără internet la iPhone. Pe care l'a plătit.
Căci aşa cumva se face presă în România. Şi când spun "aşa se face presă" mă refer în egală măsură la modul de a înţelege ceea ce scrii, la modul în care se alege agenda şi la modul în care se conduce o instituţie.
Aşa ratezi cursa pe piaţă. Aşa ajungi la nevoia de restructurări. Restructurări care nu'i ating pe oamenii valoroşi cu mătuşi în satul copilăriei redactorului şef, directorului de vânzări, brand managerului sau care vor mai fi fiind titulaturile alese pentru oamenii de încredere ai patronilor sau pentru cei mai tupeişti ori pupincurişti dintre sateliţii acestora. Şi, lângă veşnicii supravieţuitori cu sânge ales, rămâne o mână de oameni (plătiţi prost, că e criză & austeritate) să lucreze şi în locul prea mulţilor nepricepuţi valoroşi. Până li se va lua şi lor şi'or să aleagă varianta băgatului picioarelor, ajungând indezirabili şi calificabili pentru următorul val de disponibilizări.
PS: Evenimentul Zilei şi Capital sunt accidental singurele exemple date; aşa s'a'ntâmplat, să vreau azi să scriu şi să se întâmple ca tocmai cele două să îmi ofere câte un argument; cât despre nevoia de disponibilizări, amante şi nepoate, asta se cam întâmplă peste tot.
PPS: spuneam, într'o vorbă despre presa scrisă care, cică, moare în forma ei printată (mai exact, ziarele, căci despre ele era vorba), că acest segment nu moare în grup, ci individual; presa scrisă în format de print nu va muri şi nici ziarele ca instituţii nu vor muri; când un blogger singur va putea să debarce un ministru, cum a reuşit o întreagă echipă (GSP vs Ridzi), reluăm discuţia.
Evident ţi'ar spune de la obraz că încerci să o ataci într'un mod josnic, jurnalistule ordinar care eşti! Tocmai de aceea democraţia trebuie să biruiască asupra presei!
Paranteza1: cineva să'l anunţe lui Ioan T Morar că războiul s'a terminat.
Paranteza 2: cineva să le atragă pedeliştilor atenţia că sunt extrem de penibili când încearcă să ne sugereze că România suferă de misoginism şi nici nu e pregătită pentru gloria Elodiei... pardon, Elenei Udrea.
De fapt, presa şi democraţia (aflate, apud Sebi Lăzăroiu, în război) sunt două instituţii antagonice de acelaşi hram, până la urmă. Şi, în orice ţară, îşi seamănă perfect. Fiecare presă cu democraţia ei. Fiecare democraţie cu presa ei.
Două exemple am de astăzi, doar.
Evenimentul Zilei.
Titlu mare: "Toni Tecuceanu nu a murit de gripă porcină".
Citat astfel, e clar că a venit vreun raport, nu?
Aş, e fratele lui Tecuceanu, speculând prin punerea cap la cap a unor informaţii culese din diverse surse şi a unor succesiuni de evenimente.
Pe frontpage-ul Evenimentului este şi un teaser pentru Capital. Publicaţie serioasă, nu? Săptămânal economic de referinţă.
Titlu: "Cum te lasă Orange fără Internetul pe care-l plăteşti pentru iPhone".
Well, cum?
Orange, liderul pieţei locale de telecomunicaţii şi singurul operator care comercializează terminalul Apple iPhone pe piaţa din România, poate suspenda oricând oferta de date pentru iPhone în situaţia unei utilizări abuzive a acestui serviciu.
Sigur că "utilizării abuzive" este o sintagmă cu limite laxe. Şi, totodată, vorbim despe Orange, unul dintre operatorii de telefonie mobilă din categoria "toţi o apă şi'un pământ".
Până una alta, însă, autorul se referea la cazul folosirii abuzive, nu? Dar pe care'l plăteşti, da?
Probabil vreun şef de la Ringier a abuzat într'un fel şi a rămas fără internet la iPhone. Pe care l'a plătit.
Căci aşa cumva se face presă în România. Şi când spun "aşa se face presă" mă refer în egală măsură la modul de a înţelege ceea ce scrii, la modul în care se alege agenda şi la modul în care se conduce o instituţie.
Aşa ratezi cursa pe piaţă. Aşa ajungi la nevoia de restructurări. Restructurări care nu'i ating pe oamenii valoroşi cu mătuşi în satul copilăriei redactorului şef, directorului de vânzări, brand managerului sau care vor mai fi fiind titulaturile alese pentru oamenii de încredere ai patronilor sau pentru cei mai tupeişti ori pupincurişti dintre sateliţii acestora. Şi, lângă veşnicii supravieţuitori cu sânge ales, rămâne o mână de oameni (plătiţi prost, că e criză & austeritate) să lucreze şi în locul prea mulţilor nepricepuţi valoroşi. Până li se va lua şi lor şi'or să aleagă varianta băgatului picioarelor, ajungând indezirabili şi calificabili pentru următorul val de disponibilizări.
PS: Evenimentul Zilei şi Capital sunt accidental singurele exemple date; aşa s'a'ntâmplat, să vreau azi să scriu şi să se întâmple ca tocmai cele două să îmi ofere câte un argument; cât despre nevoia de disponibilizări, amante şi nepoate, asta se cam întâmplă peste tot.
PPS: spuneam, într'o vorbă despre presa scrisă care, cică, moare în forma ei printată (mai exact, ziarele, căci despre ele era vorba), că acest segment nu moare în grup, ci individual; presa scrisă în format de print nu va muri şi nici ziarele ca instituţii nu vor muri; când un blogger singur va putea să debarce un ministru, cum a reuşit o întreagă echipă (GSP vs Ridzi), reluăm discuţia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu