Vineri noaptea a fost lună plină.
Sâmbătă dimineaţa a fost soare.
Apoi a nins.
Apoi a fost soare.
Apoi a nins cu soare. Sau a soare cu nins.
Apoi a fost duminică.
Şi iar a fost soare. Şi am fost la zoo. Şi, apoi, iar a nins. Şi după aceea a ieşit luna.
Acum ninge. Nu ninge. Ba ninge iar. Aş vrea să trag o fugă până la Bruxelles dar nu mi se arată a drum lung.
Două lucruri sunt certe: a). e (i, o, u, ă î, â) luni şi b). sunt slabe şanse să'şi vadă ursul umbra. Bunicile noastre de la Oraviţa ştiau că dacă nu'şi vede ursul umbra pe 1 februarie va fi o iarnă scurtă. De fapt era invers: dacă şi'o vede va fi o iarnă lungă. Dar ursu' ăsta o fi ştiind ceva despre dezbaterea privind schimbările climatice?
Cei de la zoo n'aveau habar. Nu era nici unul la vedere.
În schimb, în sala hipopotamilor, lângă mine, un puşti cere explicaţii tatălui. "Da", zice tatăl, "ar gura mare şi în acest sens, seamănă cu oamenii".
Uunul dintre hipopotam (erau trei, toţi scufundaţi în bazin) ridică spatele şi scoate fundul din apă. "Păziţi'vă!", strigă un domn bine informat şi deloc egoist.
Fundul hipopotamului începe să se scuture cu o dibăcie amintindu'mi de zicerea cu magazinul de porţelanuri, coada se învârte ca o elice şi, dintr'o dată, în toate direcţiile pornesc a zbura stropi de balegă. Unul nimereşte între ochii altui hipopotam - care, fără să bage de seamă sau să pară deranjat, leneveşte mai departe în sucul propriu din care ies la iveală câte trei perechi imperturbabile de urechi, nări şi ochi şi trei cefe groase.
PS: de abia ce am dat click pe "Publicaţi postare" şi s'a dat umbră la urs; care, în vreme ce scriu acest post-scriptum, se face lăptoasă şi se va acoperi cu următorii fulgi.
Aici a inceput sa ninga cu niste fulgi cat hipopotamii
RăspundețiȘtergere