Pagini

joi, 25 februarie 2010

Dreptul creştinesc de a plăti pentru greşeala comisă

Margot Käßmann.
Nu cred că numele doamnei vă spune ceva.
Acum câteva luni, conclavul clerului protestant german a instalat'o ca mai mare peste biserica reformată. Oau, ce lovitură de imagine, nu?
La începutul săptămânii, ştirea federală a fost căderea în păcat a doamnei preot. A băut, a urcat la volan, a trecut pe roşu, a fost oprită, s'a lăsat testată şi i s'au găsit 1,54 la mie.
A doua zi, conclavul care o instalase i'a retras, într'o conferinţă telefonică, sprijinul.

Fiecare om are dreptul la o a doua şansă? E creştineşte să ierţi? Ce ierţi? Cui?
Până una-alta, doamna Margot Käßmann a demisionat din fruntea bisericii lutherane.


PS:
Azi am văzut un miliţian cât pe ce să'mi pice cu drag.
Pe Ştefan cel Mare, la semaforul de la Urgenţe, stăteam cuminţi pe patru rânduri. Şi, caz clasic, a apărut unul pe linia de tramvai, băgându'se în faţă. Agentul i'a făcut semn să tragă lângă maşina de poliţie, fără să'i pese că avea în faţă un Mercedes cu W în număr. Imbecilul îi tot explica, prin geamul deschis, câte una-alta; poliţaiu' nimic. L'a'mpins pân'la maşina de poliţie.
S'a făcut verde. Nu ştiu cum s'a terminat. O fi vrut şpagă, nenea poliţistul? Hm... Înclin să cred că nu se aştepta la şpagă ci, mai degrabă, ştia că, la un moment dat, ăla ar fi sunat o pilă de la rutieră.
Poate l'a lăsat să plece, până la urmă.
Da' măcar nu a plecat înaintea coloanei de fraieri cinstiţi.

2 comentarii:

  1. si culmea, n-a dat vina pe otetul din salata, cum fac astia pe la noi... :-)))

    RăspundețiȘtergere