S'ar putea să încep să am aer de activist. Altoit cu un puţin Che Guevara. Sau măcar Daniel Bendit-Cohn. Da' cred că suport să fiu privit aşa.
@Subiectiv a dat un link pe twitter. Spre aici.
Sfatul meu: luaţi textul, printaţi'l, mergeţi la un fax şi trimiteţi'l la numerele 021 314.27.57 şi 021 3072 675.
Sau, pur şi simplu, lipiţi'l pe toţi pereţii şi pe toţi copacii şi pe toţi stâlpii din preajma Ministerului Sănătăţii, din preajma CNAS-ului, din preajma Parlamentului. Şi lângă Cotroceni sunt.stâlpi şi garduri şi copaci. Şi dacă vă goneşte vreun jandarm sau vreun gardian public, băgaţi'i pe gât un exemplar, că de la voi ia leafă.
Şi nu uitaţi nici Piaţa Victoriei.
Aruncaţi cu fluturaşi când mai iese Băsescu să facă băi de mulţime. Poate înţelege ce înseamnă o zi în plus în viaţa unui om. Poate înţelege ce înseamnă viaţa unui om. Poate înţeleg toţi - pentru care am ajuns nişte afurisite procente şi CNP-uri pe fişiere fiscale - ce înseamnă viaţa. Şi ce înseamnă oamenii.
Oamenii ăştia, care au trecut prin poveşti similare, au trăit singuri înconjuraţi de scutul celor care îi iubesc; au luptat individual cu sistemul; au strâns din dinţi; au mers înainte; unii au pierdut; alţii au câştigat - dar au privit cu lehamite spre sistem. Şi spre noi, nepăsătorii din jur. Nu nepăsători la boala lor ci la bolile societăţii. Avem curajul să'i privim în ochi? Ar trebui să ni'l facem. Să ne facem curaj să le spunem în faţă că suntem defecţi. Că am fost - dar nu mai vrem să fim. Privirile noastre spăşite se pot, însă, reflecta, din ochii lor.
Aţi văzut ce se întâmplă când lumina soarelui este reflectată, printr'o oglindă, pe o hârtie?
Cât ne'o mai fi luând până ne'om decide să'i ardem? Haideţi să'i ardem!
PS: aseară i'am sugerat Dianei Stoleru ca toţi cei care au contribuit la cauza lui Daniel Răduţă să se constituie în parte civilă şi să dea statul în judecată (banii astfel recuperaţi ar putea sta la baza unei fundaţii, de exemplu); poate că un astfel de proces nu are şanse de câştig - dar orice posibil instrument de presare a statului trebuie exploatat.
@Subiectiv a dat un link pe twitter. Spre aici.
Sfatul meu: luaţi textul, printaţi'l, mergeţi la un fax şi trimiteţi'l la numerele 021 314.27.57 şi 021 3072 675.
Sau, pur şi simplu, lipiţi'l pe toţi pereţii şi pe toţi copacii şi pe toţi stâlpii din preajma Ministerului Sănătăţii, din preajma CNAS-ului, din preajma Parlamentului. Şi lângă Cotroceni sunt.stâlpi şi garduri şi copaci. Şi dacă vă goneşte vreun jandarm sau vreun gardian public, băgaţi'i pe gât un exemplar, că de la voi ia leafă.
Şi nu uitaţi nici Piaţa Victoriei.
Aruncaţi cu fluturaşi când mai iese Băsescu să facă băi de mulţime. Poate înţelege ce înseamnă o zi în plus în viaţa unui om. Poate înţelege ce înseamnă viaţa unui om. Poate înţeleg toţi - pentru care am ajuns nişte afurisite procente şi CNP-uri pe fişiere fiscale - ce înseamnă viaţa. Şi ce înseamnă oamenii.
Oamenii ăştia, care au trecut prin poveşti similare, au trăit singuri înconjuraţi de scutul celor care îi iubesc; au luptat individual cu sistemul; au strâns din dinţi; au mers înainte; unii au pierdut; alţii au câştigat - dar au privit cu lehamite spre sistem. Şi spre noi, nepăsătorii din jur. Nu nepăsători la boala lor ci la bolile societăţii. Avem curajul să'i privim în ochi? Ar trebui să ni'l facem. Să ne facem curaj să le spunem în faţă că suntem defecţi. Că am fost - dar nu mai vrem să fim. Privirile noastre spăşite se pot, însă, reflecta, din ochii lor.
Aţi văzut ce se întâmplă când lumina soarelui este reflectată, printr'o oglindă, pe o hârtie?
Cât ne'o mai fi luând până ne'om decide să'i ardem? Haideţi să'i ardem!
PS: aseară i'am sugerat Dianei Stoleru ca toţi cei care au contribuit la cauza lui Daniel Răduţă să se constituie în parte civilă şi să dea statul în judecată (banii astfel recuperaţi ar putea sta la baza unei fundaţii, de exemplu); poate că un astfel de proces nu are şanse de câştig - dar orice posibil instrument de presare a statului trebuie exploatat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu