Pagini

miercuri, 12 mai 2010

Cafeaua dinainte...

El, 50şiceva de ani, aer de funcţionar în administraţia centrală, pantaloni de stofă, cămaşă regulamentară, servietă standard.
Ea - pe la 30, înaltă, blondă chimic, rochie scurtă, picioare lungi.
Ea ajunge prima, el mai apoi.
Beau câte o cafea, mănâncă, fiecare, câte o salată, mai dau nişte telefoane, el dă nişte explicaţii ("l'am căutat, nu era acolo, am plecat, i'am lăsat vorbă"), el povesteşte de Oprescu, ea se preface profund impresionată, glumesc discret, zâmbesc aferent.
El cere nota de plată, scoate ochelarii de vedere, plăteşte, pun amândoi mâna pe telefon, ea vorbeşte ca o blondă de circa 30 de ani, discret, tonul lui are inflexiuni umil-milităreşti. Ea nu se aude, se aude el: "Auzi, te superi foarte tare dacă nu vin astăzi? Bine... bine... bine... Spune'i, te rog, domnului general că am o problemă".
Pleacă împreună. Ţinuta ieşirii din scenă trădează... Îi trădează...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu