Zoe. Ultima mămică fericită.

AC/DC?
Mai târziu. S'o luăm cronologic.

două ore a durat.
hai, Zoie, haida, Zoia, hai-hai Joiţico, poţi s'o faci!
nu te aşeza aşa, întoarce'te, hai, aşa fata, nu te uita la noi, dă'ne un cur, fată, haide...
şi ne'a dat!
înainte de asta am apucat să trag şi un pui de somn în fân, aşteptând alarma.
şi chiar începusem să visez când numai ce mă aud ca din sirenă de tren strigat. "Cristian! hai că vine!"
vineeeeee!
şi'am pus mâna pe curul vacii, am fixat coada cu cealaltă mână, să nu mă mai trezesc mângâiat cu balegă pe faţă, am prins al doilea picior (Tataie îl prinsese pe primul), le'am legat cu sfoară şi'am tras. şi'am tras. şi'am tras. şi vaca împingea. şi noi trăgeam. şi trăgeam. şi'mpingeam vaca îndărăt, că se termina maternitatea şi nu mai aveam unde trage. şi iar am tras. şi iar a'mpins vaca. şi'ntr'un final, printre cele două picioare din faţă s'a ivit boticul şi limba scoasă şi nările şi... uite, ochii... şi s'a aşezat Zoe şi'atunci, ei, bine, da, atunci s'a'ntâmplat!
noah, una peste alta, am tras vreo zece minute de picioare pân'am scos capu' şi'ncă vreo câteva secunde pân'a ieşit restul viţicii.
restul e mizilic, p'ormă.
m'a rupt.
mă'c să dorm.