Dacă ar fi venit în 1990, probabil c'aş fi stat în faţă. Aş fi dat din cap (nu că acum n'am dat) şi aş fi urlat cât mă ţineau bojocii (nu că acum n'aş fi vrut s'o fac, da's mai responsabil, social vorbind, şi conştientizez pericolul pe care'l reprezintă vocea mea pentru ambient).
Despre show-ul celor de la AC/DC n'am să mai comentez şi eu, e suficient să spun că, da, cum au mai zis şi alţii prin satul virtual, a fost grozav. Aş mai spune, doar, că Dumnezeu, bă, ultraortodocşi ipocriţi, farisei de mâna a patra, Dumnezeu e satanist. N'a dat, bă, catedraliştilor de mântuire a neamului, ploaia aia cu spume. Dimpotrivă. A şezut cuminte pe un colţ din Casa Poporului, pân's'a împrăştiat lumea (care cum a putut) pe la căşile ei, şi'apoi, probabil convins că salubritatea publică românească nu'şi va face treaba, a băgat o tură de igienizare naturală, cu vânt şi ploaie.
În colţ la Unirii, la semafor, o jună creaţă şi cu accent moldovenesc, îmbrăcată numai în bluziţa cu care a fugit de'acasă la concert (cum aş fi făcut, probabil, şi eu, acu' 20 de ani), ne'a întrebat cum poate ajunge la Basarab. Că la metrou stau poliţişti în poartă şi nu lasă lumea să coboare, pentru că metroul, ei, bine, da, metroul se închide la 23:20.
Un oraş cu pretenţii de metropolă, un oraş cu două milioane jumate de perechi de picioare poate să se lipsească, în secolul 21, de un program civilizat de circulaţie a metroului! Mergeţi şi vă culcaţi, bă, când vă zice statul, că statul gândeşte pentru voi. Dacă nu se dă aghiazmă de la sfânta Parascheva sau nu se pupă moaşte, dacă nu se pregătesc băi de mulţime sub sfeşnicul aprins de abuziv-fericiţii de la Patriarhie, metroul se stinge deodată cu curcile plouate de la contabilitatea Primăriei Generale.
Azi dimineaţă, Udirşte, Gheorghe Udrişte, pe care numai Mugur Isărescu îl mai bate în ocuparea de funcţii publice, eternul Udrişte explica, la Realitatea FM, că societatea comercială pe care o conduce nu'şi face programul după toanele unor organizatori de evenimente. Că nici el şi nici subordonaţii săi nu se uită la televizor, nu urmăresc mass-media într'o după amiază de duminică. Şi că nu e treaba lor că lumea a aflat că metroul va circula după terminarea concertului. Şi că e un cost imens să mobilizeze sute (auzi! sute!) de oameni pentru a pune în mişcare câteva rame de metrou care să ducă acasă, la 11 jumate, într'o seară de duminică, 50.000 de bucureşteni. Ca şi cum ăia ar fi mers pe gratis şi ca şi cum salariul lui de bugetar veşnic favorizat nu e plătit din subvenţiile publice reţinute, cum ar veni, tot de la bucureşteanul care foloseşte metroul. Alt prea-fericit, căci a lui va fi împărăţia Cerului. Asta dacă nu cumva e altceva decât sărăcie de la duh, Dacă nu e nesimţire. Da' şi atunci, zic eu, tot a lui va fi împărăţia aia, că, na, răzbunarea'i arma prostului, bă, Gheorghe Udrişte!
PS: ce de satanişti prin Ministerul Justiţiei; pentru oamenii ăştia care, cică, fac să fie dreptate, duminica seara nu e zi sfântă, nelucrătoare; erau aşa de mulţi la birou - şi toţi pe geamuri, cu ochii (citez) manelistul ăla australian de Young!
Later edit: m'am văzut, în mulţimea de la concert, cu Bulău şi am convenit că, deşi nu ne'am mai pune, seara, la culcare, cd-ul cu ACDC, îi ascultăm cu plăcere de câte ori se'apucă să cânte accidental pe lângă urechile noastre şi, zău, nu se cădea să nu venim la concert; că mor naibii ăştia şi nu i'am văzut; well, în timpul ăsta se prăpădea Ronnie James Dio.
Despre show-ul celor de la AC/DC n'am să mai comentez şi eu, e suficient să spun că, da, cum au mai zis şi alţii prin satul virtual, a fost grozav. Aş mai spune, doar, că Dumnezeu, bă, ultraortodocşi ipocriţi, farisei de mâna a patra, Dumnezeu e satanist. N'a dat, bă, catedraliştilor de mântuire a neamului, ploaia aia cu spume. Dimpotrivă. A şezut cuminte pe un colţ din Casa Poporului, pân's'a împrăştiat lumea (care cum a putut) pe la căşile ei, şi'apoi, probabil convins că salubritatea publică românească nu'şi va face treaba, a băgat o tură de igienizare naturală, cu vânt şi ploaie.
În colţ la Unirii, la semafor, o jună creaţă şi cu accent moldovenesc, îmbrăcată numai în bluziţa cu care a fugit de'acasă la concert (cum aş fi făcut, probabil, şi eu, acu' 20 de ani), ne'a întrebat cum poate ajunge la Basarab. Că la metrou stau poliţişti în poartă şi nu lasă lumea să coboare, pentru că metroul, ei, bine, da, metroul se închide la 23:20.
Un oraş cu pretenţii de metropolă, un oraş cu două milioane jumate de perechi de picioare poate să se lipsească, în secolul 21, de un program civilizat de circulaţie a metroului! Mergeţi şi vă culcaţi, bă, când vă zice statul, că statul gândeşte pentru voi. Dacă nu se dă aghiazmă de la sfânta Parascheva sau nu se pupă moaşte, dacă nu se pregătesc băi de mulţime sub sfeşnicul aprins de abuziv-fericiţii de la Patriarhie, metroul se stinge deodată cu curcile plouate de la contabilitatea Primăriei Generale.
Azi dimineaţă, Udirşte, Gheorghe Udrişte, pe care numai Mugur Isărescu îl mai bate în ocuparea de funcţii publice, eternul Udrişte explica, la Realitatea FM, că societatea comercială pe care o conduce nu'şi face programul după toanele unor organizatori de evenimente. Că nici el şi nici subordonaţii săi nu se uită la televizor, nu urmăresc mass-media într'o după amiază de duminică. Şi că nu e treaba lor că lumea a aflat că metroul va circula după terminarea concertului. Şi că e un cost imens să mobilizeze sute (auzi! sute!) de oameni pentru a pune în mişcare câteva rame de metrou care să ducă acasă, la 11 jumate, într'o seară de duminică, 50.000 de bucureşteni. Ca şi cum ăia ar fi mers pe gratis şi ca şi cum salariul lui de bugetar veşnic favorizat nu e plătit din subvenţiile publice reţinute, cum ar veni, tot de la bucureşteanul care foloseşte metroul. Alt prea-fericit, căci a lui va fi împărăţia Cerului. Asta dacă nu cumva e altceva decât sărăcie de la duh, Dacă nu e nesimţire. Da' şi atunci, zic eu, tot a lui va fi împărăţia aia, că, na, răzbunarea'i arma prostului, bă, Gheorghe Udrişte!
PS: ce de satanişti prin Ministerul Justiţiei; pentru oamenii ăştia care, cică, fac să fie dreptate, duminica seara nu e zi sfântă, nelucrătoare; erau aşa de mulţi la birou - şi toţi pe geamuri, cu ochii (citez) manelistul ăla australian de Young!
Later edit: m'am văzut, în mulţimea de la concert, cu Bulău şi am convenit că, deşi nu ne'am mai pune, seara, la culcare, cd-ul cu ACDC, îi ascultăm cu plăcere de câte ori se'apucă să cânte accidental pe lângă urechile noastre şi, zău, nu se cădea să nu venim la concert; că mor naibii ăştia şi nu i'am văzut; well, în timpul ăsta se prăpădea Ronnie James Dio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu