Pagini

luni, 25 octombrie 2010

Pâinea noastră cea de toate zilele de ieri

De fapt, la orele două ale după amiezii de duminică nici un neamţ cu scaun la cap nu mai trece pragul brutăriei; a mâncat, deja, prânzul, după ce s'a'ntors de la biserică. Aşa că familia de chinezi ce ţine brutăria de lângă halta Nippes (de unde mi s'a furat bicileta, pour les connaisseurs) s'a cam apucat de curăţat prăvălia.

Mărunţica doamnă cu ochi oblici îmi zâmbeşte când o'ntreb dacă mai are ceva ce ţine pe post de pâine - şi'mi spune că porneşte imediat maşina de cafea. Îi mulţumesc şi îi precizez că, totuşi, prefer ceva pe bază de făină. Ah, aşaaaaa! Păi nu prea mai are decât nişte plăcinţele dulci, două croissante şi o baghetă de secară, cu ceapă - pe care, dacă o vreau, dat fiind că oricum ar fi rămas până mâine, dacă nu o cumpăram eu, mi'o dă la jumătate de preţ. Adică la 60 de cenţi.
Cumpăr, mulţumesc, plec.

Intru şi'ntr'o benzinărie - unde găsesc şi toast ambalat. Cumpăr, de poftă, şi un covrig - despre care vânzătoarea'mi spune că e cald şi costă numai 50 de cenţi, în loc de un euro jumătate, pentru că e de ieri.
Cumpăr, mulţumesc, plec.

Pe drum îmi fac o socoteală: dacă tot se dă cu reducere, mâine o să mă duc la o brutărie să comand, pentru poimâine, cinci chifle de ieri. Şi dacă nu are loc să le depoziteze, le cumpăr pe loc. Cu plata în avans.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu