Mark, shut up right now and do as I say!
Aparent, afaceri as usual, într'o ţară dintre acelea cu dictatori "buni". Adevărurile scoase la iveală în setul doi al dezvăluirilor WikiLeaks se'nvârt tot în jurul lui "apa e udă". Partea frumoasă este că personajele care mişună în zona mai puţin vânturată prin media mainstream sunt uneori doar la o aruncătură de băţ distanţă.
Tipul care'i astupă (la telefon) gura lui Mark din primul paragraf este Maksat Bagitovici Idenov. A lucrat la Banca Mondială, a trecut (prin Dubai) pe la Shell iar la momentul întâlnirii relatate de diplomatul american era vicepreşedintele lui KazMunaiGas, proprietarul Rompetrol. Nu mai e, între timp, dar asta nu contează. Discuţia, purtată într'un restaurant - nearly empty (times are still hard!) - trage, doar puţin, perdeaua către separeurile lumii în care trăim. Dacă v'a fost dor de Dallas sau Dinasty, poftiţi şi nişte desert. Şi dacă aţi mâncat pe fugă şi v'a picat greu, luaţi, a propos delicii, o gură de Prinţul Andrew. Face toţi banii (şi parol că nu's puţini!).
Sigur că sunt şi documentaţii stufoase, în sensul de bogate în informaţii, printre filele scurse via WikiLeaks. Şi e de admirat calitatea unora dintre trimişii Washingtonului prin lume (încerc să mi'l amintesc, acum, pe americanul care'şi bea cafeaua în redacţia Ziua, pe la mijlocul anilor 90; mi'ar plăcea să văd câteva rapoarte scrise de el...). Dar, deocamdată, lipseşte acel ceva... Măcar reţeta Coca Cola!
PS: parcurgând documentele difuzate până acum, presupun că o parte dintre fişele din / despre România, încă nepuse în circulaţie, sunt aşa-numitele SCENESETTER - scrisori redactate de misiunile diplomatice înaintea vizitei unui înalt demnitar american, pentru a'l pune la curent cu toate combinaţiile politice din ţara-ţintă; cu siguranţă că, fără a fi neapărat zguduitoare, vor fi extrem de interesante!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu