Am râs fain de memorabila "Angela TEFLON Merkel" şi la povestea cu chip-urile implementate cailor arabi şi propuse de un mare şeic mare deţinuţilor de la Guantanamo ("caii nu au avocaţi aşa de buni," i s'a răspuns),. Am savurat executarea publică a lui Berlusconi . Am frecat palmele satisfăcut lângă nuditatea morală a lui Sarkozy. Şi aştept acele 1022 de documente transmise de la Bucureşti, ştiind că despre Bulgaria s'a scris, în corespondenţa interceptată de WikiLeaks, că ar suferi de corupţie endemică.
Pe bune, acum: sunt lucruri evidente, acolo; şi nu cred că se exagerează cu nimic, vorbind despre vulgarităţile lui Sarko sau paranoia lui Karzai. Adevăratele chestiuni secrete nu vor ajunge niciodată în public. N'o să ne pice în mână prea curând aranjamentele administraţiei americane cu diverşi traficanţi de droguri sau arme, cu războinici tribali sau guverne deochiate. Aşa că degeaba s'a grăbit Franco Frattini să se refere, a priori, la scurgerile de documente ca la un "9/11 al diplomaţiei globale"; de ce s'o fi temut, oare?
Dincolo, însă, de aceste subiecte de twitter gossip, documentele răsuflate de la Departamentul de Stat conţin, pe ici, pe colo, veritabile capodopere antropologice şi sunt, în esenţa lor, nuvele admirabile pe care le'ar invidia orice scriitor de literatură de călătorie. Un diplomat american este invitat la o nuntă în Daghestan pe care o descrie cu lux de amănunte, plasând-o în contextul politic dar, mai ales, social. O trufanda, nu alta, întregul raport. O esenţă de Cehov aşteptându'şi Mihalkovul potrivit pentru reacţia efervescentă.
Remarcabilă, prin cantitatea de informaţii, este şi scrisoarea de adio a unui ambasador american în Zimbabwe.
Doamna Hillary, domnule Barack, am o rugăminte: nu'i cufundaţi în anonimat pe aceşti Milescu Spătaru sau Dimitrie Cantemir de la ambasadele Americii!
PS: de fapt, mi s'ar fi părut mult mai groaznic dacă diplomaţii americani i'ar fi luat de competenţi pe subiecţii primelor pagini de azi dimineaţă!
PPS: şi, pentru că e plină lumea de conspiraţionişti, unu'n plus cu o mirare nu se simte - dar dacă toată scurgerea asta e menită să argumenteze un atac împotriva Iranului? Neah... Neah?
Remarcabilă, prin cantitatea de informaţii, este şi scrisoarea de adio a unui ambasador american în Zimbabwe.
Doamna Hillary, domnule Barack, am o rugăminte: nu'i cufundaţi în anonimat pe aceşti Milescu Spătaru sau Dimitrie Cantemir de la ambasadele Americii!
PS: de fapt, mi s'ar fi părut mult mai groaznic dacă diplomaţii americani i'ar fi luat de competenţi pe subiecţii primelor pagini de azi dimineaţă!
PPS: şi, pentru că e plină lumea de conspiraţionişti, unu'n plus cu o mirare nu se simte - dar dacă toată scurgerea asta e menită să argumenteze un atac împotriva Iranului? Neah... Neah?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu