Sunt unul dintre cei care au căzut în capcana mesajelor oficiale, prin ianuarie - februarie 1990.
După care, însă, în camera obscură a minţii mi s'a developat, încetul cu încetul, miracolul numit Corneliu Coposu.
Puţinele lucruri bune ce i s'au întâmplat, din 1990 încoace, ţării din care am fugit de acasă i se cam datorează, într'un fel sau altul.
Un astfel de om nu are nevoie de cuvinte.
dumnezeu să-l ierte şi să ne ierte.
RăspundețiȘtergere