Deci ăstea erau argumentele NASA!
Păi nu cred că aduc neapărat noutăţi, decât prin diversificare. În fapt, existenţa vieţii într'un alt context decât cel ce a favorizat dezvoltarea planetei pe care ne întrecem s'o sufocăm este deja probată. Şi'o ştia şi NASA, înainte să dea drumul veştii despre bacteria arsenofagă.
Corpus delicti 1.
Există, lângă Mangalia, o lume absolut paralelă universului nostru. O lumă străveche pe care, până de curând, n'a tulburat'o nimeni. Nu, nu e vorba despre Vama Veche - 2 Mai ci despre peştera Movile şi despre universul sub- şi intra-carstic în care se revarsă ape sulfuroase provenind din adâncuri. Un ecosistem care nu a avut nici o punte cu lumea exterioară milioane de ani. O capsulă a timpului îngropată sub scoarţa terestră, cu atmosferă toxică - un pământean echipat/protejat corespunzător nu rezistă acolo mai mult de trei ore. Bizareria: lacul acela otrăvitor, un mediu ostil vieţii, colcăie de viaţă. Animale oarbe, piele cvasi-transparentă - pe scurt, încercând să se adapteze lumii în care au nimerit - probabil accidental, probabil în urma unei falii care a provocat înghiţirea unei bucăţi de teren - speciile s'au debarasat de tot ce devenea inutil. Un prim semn că viaţa există şi în alte forme decât cele imaginabile sau tangibile nouă.
Al doilea.
Andaluzia. Rio Tinto. Un râu "de foc", cărând în aval, dinspre centura iberică de pirită a un bulion coroziv (foarte acid şi cu un pH de 2,3). În apa sângerie se ascunde un El Dorado pentru astrobiologi: bacterii invizibile, care trăiesc hrănindu'se cu fier şi sufluroasele adiacente, într'un peisaj aparent la fel de mort ca şi suprafaţa planetei Marte. O gaşcă de "mâncători de pietre" şi'au lăsat, în pereţii din preajma izvoarelor lui Rio Tinto, urmele dinţilor. În laborator au fost identificate semnele trecerii unor microbi extremofili - şi n'ar fi exclus ca printre semnele identificate să se descopere că pe acolo au trecut şi fiinţe relativ superioare - alge şi ciuperci - chemoautotrofe, la fel ca în peştera Movile. OK, pe Marte nu există apă lichidă. Dar în Marte?
...şi, atunci...
Îl aştept, însă, pe cercetătorul acela capabil să identifice viaţa în forme complet alternative parametrilor pe care îi înţelegem noi şi care poate, trăiesc printre noi sau în noi sau deasupra noastră. Sau, poate, în al căror organism imperceptibil pachetului nostru de simţuri şi cunoaştere, trăim, de fapt, noi!
Din câte am citit în articolul de pe time.com accentul e pus diferit față de anunțul original de pe http://www.nasa.gov/topics/universe/features/astrobiology_toxic_chemical.html. Sunt cunoscute o sumedenii de vietăți ce trăiesc în condiții extreme.
RăspundețiȘtergereIdeea nu e că goanga aia trăiește în condiții extreme, ci că folosește altă substanță ca și element constitutiv al ADN-ului: „The microorganism substitutes arsenic for phosphorus in its cell components”. Este ceva aproape similar identificării unei ființe bazate pe siliciu în loc de carbon. "We know that some microbes can breathe arsenic, but what we've found is a microbe doing something new -- building parts of itself out of arsenic,"
Partea senzațională e faptul că s-a demonstrat posibilitatea existenței unui cu totul alt arbore genealogic și nu doar o ramură izolată a întregii vieți cunoscute până la ora asta.
Între noi fie vorba, arsenicul acela a fost artificial introdus în structura bacteriei, ceea ce e cam ... Dar totuși s-a demonstrat definitiv o posibilitate.