O comunitate musulmană într-o metropolă occidentală nu mai este de mult timp o prezenţă idilică, o pată de culoare.
A fost odată ca niciodată: “Mă duc până la turcul (ok, marocanul, sirianul, persanul) din colţ să cumpăr nişte varză murată / zacuscă / vinete...”.
Ea... Să zicem aşa: o blonduţă uşor durdulie, nu foarte tare, cât să n'aibă complexe şi să se simtă bine'n pielea ei; începe să’l îndrăgească pe Tarkanul de vreo 25-30 de ani, bruneţel, mustăcios, cu umeri de marinar, care vinde, joia, în piaţă, legume, fructe, branză de capră şi alte alea cu aromă de vacanţe. Mai mult decât câteva grame în plus la crema de branză cu ardei iute şi o punguţă bonus de măsline cu usturoi nu a îndrăznit să'i ofere, deşi... Tarkanul din piaţă a studiat filosofia.
Nu i’a folosit la nimic. A abandonat'o pentru comerţ, este un geniu al târguielilor, ştie să vândă (pe la 10, când se deschide piaţa, la Tarkanul nostru e coadă; stau să'şi facă plinul toate bunicuţele cartierului). Vorbeşte cu accent - dar se prea poate să fie un defect cultivat; prea sună şic, aşa!
Până'ntr'o zi când Tarkan nu a mai aparut. Într'o joi a venit Halil. A venit şi a ramas. Jutta i'a căzut cu tronc – şi n'a stat pe gânduri. A întrebat'o dacă nu vrea să facă sex cu el. Pentru că, i'a explicat Halil, musulman fiind, ar fi salvarea ei, în ziua în care muezinii vor chema la rugăciune din turnul Domului.
Nu i’a folosit la nimic. A abandonat'o pentru comerţ, este un geniu al târguielilor, ştie să vândă (pe la 10, când se deschide piaţa, la Tarkanul nostru e coadă; stau să'şi facă plinul toate bunicuţele cartierului). Vorbeşte cu accent - dar se prea poate să fie un defect cultivat; prea sună şic, aşa!
Până'ntr'o zi când Tarkan nu a mai aparut. Într'o joi a venit Halil. A venit şi a ramas. Jutta i'a căzut cu tronc – şi n'a stat pe gânduri. A întrebat'o dacă nu vrea să facă sex cu el. Pentru că, i'a explicat Halil, musulman fiind, ar fi salvarea ei, în ziua în care muezinii vor chema la rugăciune din turnul Domului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu