Dragoste la primă citire

M'a lepşuit Ruxandra. Despre cărţile pe care le'am citit înainte, în timpul şi imediat după ce'am învăţat să citesc.

Păi, întâi şi'ntâi, tre'să admit că primele lecturi au venit cu un defazaj generat de accesul la poveşti pe vinil sau poezii şi basme în diafilm. Am fost, sunt şi voi fi mereu un comod, un lejer, un puturos. Se întâmpla şi atunci.

B: am ajuns la un punct din viaţă la care nu'mi mai amintesc prea bine toate detaliile pre-prunciei dar nici n'am ajuns în acel punct în care amintirile mi se rezumă doar la începuturi. Aşa că lista conţine doar ce'am putut recupera.

Şi'acum, la treabă.

Asociez Isprăvile lui Ciopârţilă (aducerea aminte a acestei cărţi de către autoarea lepşei a salvat o zi de luni!) unuia dintre primele orgasme intelectuale din viaţa mea, dimpreună cu cele trei Cărţi cu Apolodor. Nu's sigur dar înclin să cred că relaţia mea cu Habarnam a fost una superficială. Apoi: exista un volum de poezii de'ale lui Arghezi (cu care o adormea el pe Mitzura, chestie de care sărmana femeie n'a mai scăpat niciodată) absolut superb ilustrat şi din care îmi vine'n minte în special seria poeziilor despre Zdreanţă; nu mai ştiu cum se numea dar avea format cam A4, coperta maro şi desenat (parcă) un fagure de miere pe el.

Au urmat cărţile pe care le'am citit pân'au ajuns zdrenţe - Heidi, Gavroche, Cosette - sau până nu se mai vedea albul coperţilor de'atâtea urme de degete murdare (Legendele Olimpului repovestite irepetabil de Al Mitru). Citeam de la coadă la cap (începeam întotdeauna cu Mordillo) orice Pif îmi pica'n mână (citeam şi Rahan dar nu cu aceeaşi pasiune). Ştiu, nu's cărţi da' le citeam şi despre citit era vorba!
Şi'apoi mi'l amintesc pe Buratino, varianta rusească a lui Pinocchio.

Am plâns la Cuore (pusesem mâna pe el, ca şi pe Heidi, pentru că fuseseră serial de desene animate, la televizor). Şi'am mai plâns la Singur pe lume - dar acesta a venit mai târziu puţin, după  Hawaiata, căpetenia indienilor, seria aventurilor lui Karl May şi Ivanhoe, cele care au deschis poarta către o altă etapă într'ale lecturii (şi n'am să mă apuc aici să mărturisesc de faţă cu toată lumea că a urmat o perioadă în care oferta de libertate a Oraviţei era mai generoasă decât orice lectură).

OK. Pleaşcă de leapşă tuturor celor din blogroll care simt o clipă de gingăşie şi un fluturaş în stomac amintindu'şi de o cărţulie din - n'am găsit altă rimă - copilărie! Dar şi celor ce se nimeresc prin zonă şi vor!