Mai ştiţi bancul cu cei doi băieţei, tovarăşi de joacă, care au fost prinşi de părinţi într'o răfuială? În vreme ce, pe deasupra capetelor celor doi, părinţii îşi turnau, unii altora, reproşuri şi acuzaţii cu duiumul, unul dintre băieţi îi spune celuilalt "după ce termină ăştia doi cu urlatul, băgăm un fotbal?".
Cunosc un caz real. Cei doi băieţi erau prieteni aşa de buni încât, la un moment dat, mamele lor, care (din cine ştie ce motive) ajunseseră la o îngheţare a relaţiilor (ştiţi genul: trec pe trotuarul celălalt să nu fiu nevoit să salut), n'au mai trecut pe celălalt trotuar, s'au oprit faţă'n faţă, s'au privit lung şi tăcut şi şi'au spus doar ceva de genul "suntem duse?", îngropând securea războilui rece.
Mi'am adus aminte de asta pentru că unul dintre băieţi a trecut, cândva, printr'un moment critic, la fel cum trece, acum, micuţa (azi a împlinit patru ani) Eva Maria. Ştiu prin ce emoţii am trecut, deşi nu'nţelegeam pe de'a'ntregul ce i se întâmplă. Eva Maria e la spital şi nu'nţelege decât că n'are voie să'şi facă băgăjelul şi să plece acasă - nu şi de ce.
N'am să mă repet - hic & nunc - cu sudalmele tradiţionale la adresa Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale, pentru că, uneori, nu'i vreme de aşa ceva. Mergeţi pe linkul de mai sus, puneţi mâna pe telefon şi daţi un apel. Costă mult mai puţin decât face bucuria pe care o veţi trăi după!
N'am să mă repet - hic & nunc - cu sudalmele tradiţionale la adresa Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale, pentru că, uneori, nu'i vreme de aşa ceva. Mergeţi pe linkul de mai sus, puneţi mâna pe telefon şi daţi un apel. Costă mult mai puţin decât face bucuria pe care o veţi trăi după!
(Foto via Ruxa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu