Pagini

joi, 3 februarie 2011

Suspecţii de lângă noi



Suntem virusaţi cât cuprinde cu stereotipuri, şabloane, idei preconcepute.Nu putem ridica privirea din podea fără să judecăm, în gând, pe cineva - întâi de toate, după aparenţe.
Bătrâna intervievată, săptămâna trecută, de un post de radio german, după o crimă, spunea aşa: "Când ies în stradă mă uit atent după figuri suspecte". Ce înseamnă "suspect"? Bărboşi? Tatuaţi?
Când eram eu copil, dacă nu erai chel de la natură (evident, te bătuse Dumnezeu pentru ceva), ras în cap erai cu siguranţă un delicvent, un (Doamne, apără şi păzeşte!) unul tocmai ieşit de la închisoare sau, cel puţin, prins de miliţie şi condamnat la calviţie punitivă.
La fel de fost puşcăriaşi erau şi tatuaţii iar un eventual cercel în ureche însemna că eşti "pidosnic".

Dacă se revoltă nişte arabi împotriva unui regim secular, fie el chiar şi dictatură, clar că pun la cale o nou stat islamist. Oamenii ăia au aruncatu'n aer, într'un autobuz, în sânge. La fel cum în Rusia n'a dat decât bolşevici şi cekişti, nu şi un Esenin sau un Rimski-Korsakov. Ca şi cum toţi maghiarii în secuime îţi întorc spatele dacă le vorbeşti româneşte ţi toţi posesorii de paşaport românesc ajunşi la Paris se pun pe cerşit la colţ de Luvru.

Ia să'l vedem pe tânărul din fotografia alăturată. Are baticul ăla de intifadist? Are. E tuciuriu? Este. E arab. Totu'i clar, nu? Ştim ce are de gând! Yalla! Yalla! Allah akhbar!
Dacă l'ar fi văzut cineva cu ochelarii ăia undeva într'o şcoală din lumea creştină, l'ar fi bâzâit că e tocilar.

(Sursa: The Guardian / Getty Images)                                         



Mama ei de primă impresie...




Un comentariu:

  1. din păcate trăim în lumea în care nu prea mai ai timp de-a doua impresie.
    şi nici să tragi a doua concluzie. trag ei primii.....

    RăspundețiȘtergere