Guvernul majestăţii sale împăratul tocmai ce a dat asigurări că un dezastru de tipul celui de la Cernobîl este exclus. Liniştiţi şi - mai ales - disciplinaţi, supuşii majestăţii sale împăratul îşi văd de recuperarea după cutremur şi tsunami şi de The White Day - ziua în care doamnele şi domnişoarele dau îndărăt ciocolată celor care le-au cadorisdit de Valentine's Day.
Dar presa majestăţii sale împăratul scrie fix atât cât i se permite - anume, cât să-i pună pe supuşii majestăţii sale împăratul în gardă, fără a-i panica. Iar cei mai mulţi dintre supuşii majestăţii sale împăratul nu vorbesc alte limbi decât cea florilor de cireş. Prin urmare, noi, ceilalţi, mai sepuşi, citind presă în toate limbile Babilonului, suntem mai panicaţi decât supuşii majestăţii sale împăratul. Sau mai bine informaţi?
Deşi, vorba cuiva, ce îmi pasă mie de ceea ce se întâmplă în Japonia? Şi de ce îşi expun nenorociţii de moguli angajaţii unor riscuri trimiţându-i să transmită de la faţa locului? Când, de fapt, putem să ne păstrăm convingerea că suntem buricul pământului... Cum, nu suntem? Şi nici nu trăim într'un univers paralel?
În fine, pe germani îi interesează - fie şi numai ca să tragă o sperietură zdravănă şi să se pună în gardă. Drept e că cele 17 centrale nucleare de aici nu prea există risc de cutremur (cel puţin nu de nivelul celui japonez) şi, în nici un caz, risc de tsunami. De fapt, dacă e să privim în urmă, centralele nucleare germane sunt sănătoase foc - nevoie mare, de vreme ce de abia prin toamnă s-a decis prelungirea duratei lor de viaţă. Dar ce s-a decis în toamnă nu mai este valabil acum. Fără să accepte că a cedat presiunii unor e-on, Vattenscheid sau EnBW, guvernul doamnei Teflon anunţă, în această dimineaţă, că fiecare dintre cele 17 centrale vor fi re-controlate minuţios şi, la nevoie... De fapt, centralele atomice germane nu au fost niciodată perfect gata de funcţionare. În fiecare caz au fost acceptate anumite derogări de la normele proiectate - nu cât să provoace o catastrofă ci cât să dea apă la moară celor ce se întreabă dacă TÜV-ul (controlul de calitate pentru mai tot ce se produce în Germania) e onest sau doar o altă firmă pusă, ca orice firmă, pe căpătuială cu orice preţ.
Orice maşină germană trebuie să treacă prin TÜV o dată la doi ani. Centralele nucleare sunt verificate o dată la patru ani. Şi, desigur, ca orice societate comercială, TÜV îşi face calculele ei. De exemplu, nu vrea să piardă contracte de milioane de euro pentru certificare şicanând sau închizând, chiar, o centrală atomică.
Şi, apoi, aşa, ca la final, o lectură a acţionariatului TÜV spune multe: aproape 75% se află sub controlul unei asociaţii din care fac parte e-on, Vattenscheid şi EnBW.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu