Postarea de sâmbătă, 1975

Domnul din imaginea de mai sus este colegul Vlad Drăghicescu (din categoria „dragi tovarăși și prieteni”) văzut prin filtrul nu știu cărei aplicații. Care chestie m-a inspirat puțin, așa, de un mic delir la cotitura dinspre luni a duminicii, și n-am vrut s-o las doar o altă notă de subsol!

Așa vei arăta pe la mijlocul anilor 70? Domnule, te citesc om serios. Cercetător la IPROCHIM, cu servietă de piele toată roasă, din care, pe la ceasurile 10, vei fi scoțând pachețelul cu gustare. În studenție ai cochetat cu mișcarea hippie, poate sub impresia „independenței” lui Nea Nicu din 68, dar cum trebuia să prinzi bursă, mai mult de doi-trei centimetri neregulamentari de păr în plus n-ai îndrăznit. A, și purtai o geacă de blugi cumpărată din diurna la un congres în Ungaria.

Acum mergi zilnic la servici, o cămăruță cu vedere spre curtea interioară, cu pereții verzui de igrasie și fișeturi încorporate în pereți, de o parte și de alta a ușii capitonate cu stofă vișinie ciupită de vremuri și margini de vinilin maro fixate cu pioneze; mergi îmbrăcat, zilnic, în același costum Confecții Brăila, închis la culoare, cu croială desuetă, tot mai desuetă, și cu umerii plini de mătreață...

Din când în când îți rezemi coatele pe biroul zgâriat și ros de vreme, mirosind a sugativă din hârtie ușor mucegăită și pătat pe la colțurile răsucite (urechi de măgar) ale calendarului de anul trecut, plin de aide-memoire-uri improvizate, scrijelite cu penița tocită a unui toc Flaro; îți rezemi coatele și te prăbușești în disperare, gândindu-te cu ciudă ce bine o duc foștii tăi colegi bursieri care au fugit din țară, atunci, când ați fost la Budapesta, și lucrează în cercetare pe undeva prin Vest...

Later update - răspunsul lui Vlad:

Abandonand, tacit si ireversibil, gandul de a-mi cauta fericirea profesionala in cercetare, domeniu care deja imi macinase prea multe nopti, mi-am indreptat gandurile si tineretea inca neconsumata inspre alte taramuri socio-profesionale. Intr-o dimineata de noiembrie, scaldata intr-o ceata laptoasa, mi-am soptit ca voi incerca sa fiu gazetar, tocindu-mi camasa socialista pe birouri imperialiste, duhnind a cognac si sex.