De fapt, sunt şi lucruri care îmi plac la ţara de unde vin.
Mie, la ţara de unde vin, cel mai tare îmi place că atunci când vin în ea îmi dă multe motive să fiu bucuros. Să fiu bucuros că am - dreptate avea Cătălin! - unde să fug din ea.
Stăm, ca fraierii, cuminţi, la barieră. Ne adunăm, aşa, vreo zece, poate mai mulţi.
Prprpr, prprpr, trece un scuter, se dă omul jos,. împingă tărtăreaţa peste şine şi dus a fost.
Două grade Celsius mai târziu alt prpr. Un excavator cât o cutie de chibrite. Se înfige pe lângă şirul de maşini fix în faţă, la barieră.
Stai aşa, că nu'i aşa.
Partea vătămată: Nene, matale ce crezi că fac toţi ceilalţi din spatele tău? Plajă?
Se uită îndărăt, se uită la mine: Păi suntem de la CFR!
Aşa, şi?
Îmi arată un girofărel portocaliu, altfel, un semnalizator de prezenţă, să nu'l calce vreo barză.
Partea vătămată: Nu e nici roşu, nici albastru. Locul acesta e rezervat pentru salvare, pompieri şi poliţie.
Ce fraier sunt, pentru asta ar fi trebuit să ştie să citească, aşa, măcar cât de un cod rutier.
Vătămătorul: Ce să fac, şefu'? Am greşit.
Partea vătămată: Alo? Bună ziua, poliţia rutieră Ilfov, vă rog.
Raportez incidentul.
Organul de la capătul firului: Păi mergeţi dumneavoastră la poliţia din Buftea şi faceţi o plângere scrisă.
Hai, pe bune?
Partea vătămată: Păi, aşa, prefer să îmi fac singur dreptate.
Organul: Treaba dumneavoastră!
Ceilalţi din coloană s'au uitat la mine ca la o altă arătare. Într'o ţară normală venea un echipaj de poliţie. Într'o ţară cu poftă de normalitate, ceilalţi din coloană, în loc să privească o altă arătare, s'ar fi dat jos, ar fi pus mână de la mână şi ar fi răsturnat cutia de chibrituri.
În ţara de unde vin şi care îmi face, mereu, mai uşor - mult mai uşor - fugitul de acasă, bucurându'mă, cum bine anticipa Cătălin, că am unde pleca, cei ce privesc tâmp se vor răscula, într'o bună zi. Dar nu împotriva mitocanilor, ci împotriva ultimilor revoltaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu