Ce'o fi în capul ăla al lor mic de căței? Îi lași să se zbenguie, se dau bine pe lângă / se lasă mângâiați de diverși vizitatori pentru ca, mai apoi, după ce îi pui în lanț, să se dea de ceasul morții lătrându'i cu furie de parcă de'abia așteaptă să pună caninii pe vizitatorul pe care tocmai l'a avut la dispoziție dar, pe atunci, nu le'a trecut prin minte să'l capseze?
Ce'o fi tot în capul ăla al lor când se mârâie furioși, între ei, prin poartă și de'a lungul întregului gard, pentru ca, pe urmă, când le deschizi poarta, să sa pupe'n bot și sub coadă cu o afecțiune cum doar câinii știu?
Și: nu'i așa că e un anume indefinibil "ceva" (total nepotrivit!) din aroma sărbătorilor de iarnă în ardeii capia puși, vara, la copt în jar, pe grillul din grădină?
Fie ca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu