Pagini

miercuri, 30 noiembrie 2011

Panzerul și alte dureri de cap


Ochii sfredelitor de albaștri din dosul ochelarilor austeri domină o fizionomie aspră de teuton adult; privirea milităroasă din spatele cortinei rozalii a obrajilor se asortează perfect cu răspunsurile mitraliate.


La un moment dat îi smulg un prim zâmbet. Răsuflu ușurat. Dar primele minute, aproape jumătate din timpul pe care mi l-a acordat, simțisem că îmi îngheață sângele în urcușul lui oricum tot mai agale spre creier.


Am ieșit din biroul cazemată cu tâmplele zvâcnindu-mi. Mi se părea că, în dosul ușii pe care a închis-o în urma mea, funcționarul panzer bate pas de defilare, sfărâmând sub călcâiele grele resturile nedigerate din conversația pe care am purtat-o.


M-a durut capul ceva vreme. Bine, e foarte posibil să mi se tragă de la ușa rotativă din sticlă. Da, era acolo, la ieșirea din clădirea ce adăpostea biroul cazemată. Da, se rotea încet. Nu, nu am observat că încă nu își încheiase cursa.

E a patra. Știam, din miuțele copilăriei, că la trei se schimbă fraierul. Mi-or da diplomă?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu